vlad spânz

Accentuate morti iti puncteaza \"tern\" aceasta calatorie cosmica in raportul necantat tu/macrounivers, diminuand din stralucirea mesajului poetic si obligand la reflectie. Desi notabil, sentimentul creat nu este unul confortant.

Salut ciresele copilariei dvs permitandu-mi sa intaresc faptul ca anumite copilarii sunt umbrite nedrept. Mitru lu\' Brazda e doar o umbra devenita materiala.

Fie ca le numiti \"pre_texte\" sau mai stiu eu cum, cred ca necazul acestor scrieri, ce va apartin, este diluarea lor pana la pierderea in comun, pana la pierderea unui fir si fior care sa le tina drept coloana vertebrala. Parazitati, astfel, \"discursul\" poetic cu aspecte care nu favorizeaza transmiterea mesajului din subiectiv in general. Cu toate acestea, prezentul text este o exceptie desi marseaza pe simboluri destul de uzate in limbajul poetic recent.

Vizuala sau mai putin vizuala, aceasta creatie distrage atentia, de la presupusa incursiune poetica, prin siretlicuri imagistice. Asa cum si insiruirea neologica abate cititorul de la emotia poetica esuandu-i orice intentie de apropiere in perimate clepsidre si umbre aparent salvate de licente cu solzi. Gasesc aici un neajuns nu doar de natura instrumentala. Altfel, femeia ramane cu poezia ei interioara cu tot.

Cucii, domnisoara, niciodata nu au incetat sa cante. Au si ei un anume rost pe care si-l implinesc astfel. Si adesea ne amintesc de ceea ce a insemnat odinioara \"perechea\". Au si ei un anume rost.

Tentant eveniment. Mi-ar fi placut sa pot veni si eu. Felicitari organizatorilor.

Recunosc, te-am ajutat sa il vezi:)... poate pentru ca acest text are cateva scapari de care as fi vrut sa ma eliberez. Apreciez trecerea aceasta simbolica peste cuvantul meu.