Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
Pe textul:
„Ampulele lui Lorenzini" de serban georgescu
RecomandatAm printat textul ca sa il citesc din palme. Este si asta o forma de imbratisare (a ideilor, a timpului, a spatiului gol). Asa am facut si cu celelalte. Sa nu te opresti.
Pe textul:
„Ampulele lui Lorenzini" de serban georgescu
RecomandatPe textul:
„Dinosauria, noi - de Henry Charles Bukowski" de George Asztalos
eram precisa! :)
si am stiut asta inca inainte ca dan sa o stie! :P
eu si globul meu de cristal adica!
felicitari!
Pe textul:
„Dan Herciu câștigător al Concursului de debut 2009 al U.S.R. filiala Cluj-Napoca" de Călin Sămărghițan
Recomandatsau pe masa de la bucatarie cu capul in chiuveta si picioarele sprijinite de manerele dulapurilor
sau pe capota masinii la margine de ses
sau in mijloc de codru des
insa atunci cand vrem sa transformam un astfel de fapt
in POEZIE
se complica foarte mult lucrurile
pentru ca parerea mea, domnule Virgil,
e ca pe nimeni nu intereseaza ca dvs va iubeati candva cu iubita dvs in fotoliul din garsoniera cu carti.
pe cititor il intereseaza ALTCEVA.
:)
Pe textul:
„ne iubeam pe canapeaua din garsoniera cu cărți" de andronache virgil-nicolae
fara un final care sa buseasca, acest text e doar o parte de CV, un vis frumos, candid, descriptiv, dar fara munitie.
e bine si asa, oricum. pentru ca pare real.
Pe textul:
„o să-mi cumpăr orașul acesta" de lucaci sorin
RecomandatAm incredere ca stii ca atunci cand nu traim chestii spectaculoase nu trebuie neaparat sa le inventam.
Mai vin io pe-aici.
Pe textul:
„iubito îți scriu de aici din creștetul capului" de ștefan ciobanu
Mîna mea înghețată
e singurul monument pe care-l ridic.
Ca un cearșaf alb într-un război alb.
desi eu o inteleg si o vad bine si fara CA :)
as mai adauga doar ca mi se pare putin cam neobisnuita imaginea pasarii injunghiate, in sensul ca da, pot crede ca orasul e indiferent, ca asa e, dar pasari injunghiate nu prea cred sa fie. ori nu stiu eu bine.
Pe textul:
„Mîna mea" de Adrian Suciu
RecomandatPe textul:
„genau" de herciu
Dar, din fericire, dragostea NU ESTE repetitiva. :) Daca devine repetitiva, nu se mai numeste dragoste. :) Simple as that.
Apropos, atentie la lucrurile PREA SIMPLE: pot deveni simpliste!
Mult succes in continuare!
Pe textul:
„genau" de herciu
Pe textul:
„D i m i n e a ț a" de hose pablo
salutări Sibiule, ditamaiule!
sunt invidioasă pe voi un pic. numai bine!
Pe textul:
„\"Serile artgotice\" Sibiu - 14 februarie" de Călin Sămărghițan
RecomandatPe textul:
„Un băiețel" de serban georgescu
ștefan, știu că mă iubești pentru că, fără să ne vorbim cumva, ne-am scris reciproc comentarii la ora cu rimă 14.41. io cred că asta înseamnă ceva. mâine zbor cu tot cu oamenii. mei.
andrei, ai zis foarte frumos.
daniel, mulțumesc pentru melodie. e cam vară, nu?!
altfel, ați înțeles că textul acesta înseamnă că eu sunt un om și eu sunt aici, indiferent unde aș fi?! mulțumesc.
Pe textul:
„am scris acest text ca să tăcem trei minute" de Dacian Constantin
îți sugerez ca în titlu să folosești \"este\" pentru a evita o aglomerare de cuvinte monosilabice și miticuțe, vocalice.
pleoapa I se lasă ușor peste soare
și ce să vă mai explic?
o zi cât dumnezeu este, de fapt, o zi cât o viață.
mă gândesc.
Pe textul:
„pentru el o zi este cât Dumnezeu" de ștefan ciobanu
dar se repetă verbul \" a gândi \" adică titlu și primul vers. îți dedic o melodie: massive attack - unfinished simpathy. :) asta pentru că ai și tu fricile tale și pentru că septembrie nu e chiar așa departe. habarnam ce am vrut să zic în comentariul ăsta. ah, da, \"substanță vâscoasă\". asta am vrut să zic. că nu îmi sună bine. știi tu.
Pe textul:
„nu te mai gândi la septembrie" de Albert Cătănuș
nu-mi place versul \"spune-mi că ți-e dor\". e un îndemn care nu e necesar. în rest îmi place. ștefan a avut o idee bună. dar nici la a ta nu aș renunța (la ultimul vers). nu știu dacă dragostea se poate sparge. iubire, bibelou de porțelan. :)
Pe textul:
„ești prea aproape să îmi spargi dragostea" de Marinescu Victor
mă bucur că v-au plăcut prietenii mei.
și dragostele lor. :)
Pe textul:
„dragostea este un ou ochi" de Dacian Constantin
da, florin, tu ești într-o dinamică din care eu am plecat un pic. :) așa se explică toate. nu, nu mă supăr, eram sigură că de cele două versuri e vorba, dar, vezi, le-ai înțeles perfect fragmentarea:) și cu sfiitul acela, da, e tot așa cum spui. deci, de fapt, tu ai înțeles, dar nu prea îți vine a crede. cât despre ce caută violul într-un poem de dragoste, asta-i bună, nu privim violul ca viol, ci, mai degrabă, ca VIOLență, să presupunem că te împotrivești iubirii: nu te violează ea, iubirea, până la urmă, ieșind învingătoare?! nu îi cedezi în cele din urmă?! nu ai cum să-mi strici bucuria, florin, mulțumesc. pentru că primul meu poem de dragoste e dragoste. de aia nu este perfect. nu e făcut. e născut. tu știi mai bine cum vine asta.
andrei, dedesubtul unui poem de dragoste scris de o femeie se află întotdeauna un bărbat.
răzvan ducan, ai vrea tu să fii ghiță, măcar o zi. la portiță. de fapt, nu, nu ai vrea, pentru că nu cred că poți mai mult decât, așa cum spune un bun prieten de-al meu, aceste \"defulații cu gândire periferic-testiculară\". specific că prietenul de care zic e bărbat.
Pe textul:
„aș fi putut spune te iubesc că nu muream" de Dacian Constantin
