o să-mi cumpăr orașul acesta

aș mai lucra un pic finalul, l-aș face mai intens un pic suprarealist poate metafizic sau cum vrei tu, numai să fie mai puternic.

și neapărat aș scoate ultimele 2 versuri.

altfel, un text excelent.

multumesc mult pentru aprecierea textului
referitor la final ai dreptate mai trebuie putin lucrat
dar la ultimele 2 versuri \"mi-ar mai trebui o jachetă
s-a cam lăsat frigul\", am mizat pe acest impact
ca finalul sa aiba o ruptura din text, o gaselnita sa-l scoata pe cititor
din descriptivism

da, dar nu prin întorcerea asta în plan minor / personal. descrii niște senzații mărunte, neglijabile: s-a lăsat frigul și, ca un copil mic, sau ca mama unui copil mic, ne spui ca ar trebui să te îmbraci mai gros, și cu o \"jachetă\" - termen oarecum burghez, deci cam nepotrivit în context.

poți încheia întorcând fața către tine însuți, dar trebuie multă atenție și un link puternic public - private care să dea forță acelei eventuale imagini cu tine, din final.

nush dacă I made myself clear, sper că da. :)

îl remarcasem și eu dar eram prinsă cu alte cele.

eu aș scoate doar ultimul vers
și aș termina simplu cu \"mi-ar mai trebui o jachetă\"
dar asta aș face eu
e textul lui, el hotărăște

îmi place cum reușește de fiecare dată să pună toate călătoriile lui interioare în replici moderne.

\"atcroite cniga\"? închide cartea? am uitat:) cniga înseamnă carte, asta știu (книга)

smena SL... ce vremuri
bun

Mihai are dreptate cu privire la final.

fara un final care sa buseasca, acest text e doar o parte de CV, un vis frumos, candid, descriptiv, dar fara munitie.

e bine si asa, oricum. pentru ca pare real.

am inteles ideea ta voi schimba ultimele 2 versuri

sarumana mult pentru aprecieri
cu multa prietenie,

Și eu sunt de părere că Mihai are dreptate. Ultimele două versuri strică absolut tot ce s-a scris până acolo, contrazice percepția și starea indusă de text. Mirarea mea este că nu ai simțit asta. Nu e descriptivism ce faci dumneata aici, e prozaism, poezie a cotidianului, dar desigur că asta poate fi integrat liricii, mai ales în ziua de azi. Singurul efect poetic rămâne însă \"cultivam criza de hârtie\", dar fără a fi impresionant.

ciudat. Parca visez... un text trecut drept poezie

ți-am mai zis și cu alte ocazii, tot în urma unor comentarii de-ale tale în care încerci - la fel - să fii smart și ironic, dar nu reușești decât să te faci un pic de râs (în public): bagă lectură, la greu. lectură. cât mai multă lectură.

atunci, și doar atunci, vei putea ACCEDE

;)

spune ce crezi ca semnifica expresia \"atcroite cniga\", sa iti spun cum ar fi corect. (de fapt, sa incerc sa... deci: \"atcroy cnigu - deschide cartea\", atcroyte - deschideti\", \"zacroy cnigu - inchide cartea\")

din cate stiu eu, nu are cum fi \"bors de peste\", ci doar \"supa de peste\", cu denumirea \"uha\" (cu accent pe ultima silaba), dupa cum ii zic ucrainenii, rusii...

parerea mea e ca poemul ar fi de lucrat, incepand cu randurile \"o să-mi cumpăr orașul acesta, îi spuneam / o să vă arăt eu că o să-mi cumpăr orașul\".

si, in cazul in care conteaza pentru tine, nu cred ca e neaparat sa renunti la enuntul \"mi-ar mai trebui o jachetă / s-a cam lăsat frigul\": gandeste un context reusit.

Ultimele două versuri redau echilibrul poemului și deține cheia.Lasă așa, tu ești acolo, copilul ce-și va cumpăra întâi o jacheta, apoi orașul ieftin.
într-un colț al casei înconjurat de toate speciile
de pisici/“canarul începea să creadă în binefacerile coliviei”:
ai dreptate, așa se întâmplă întotdeauna.
Un text de volum. Bravo!

vreau ceva consistent. Nu sunt pasionat de FOTOGRAFIE. Daca vreau imagini ma uit la poze ;) Daca vreau peisaje, ma duc in natura... ies... etc.
Sau... esti genul de ganditor (dupa spusele lui Cioran) de prima mana, care cugeta asupra lucrurilor? :)

acum dacă ți-a zis și doamna marina, chiar poți spera la un volum.

dânsa știe întotdeauna, face și recenzii literare & are un ochi care nu dă greș niciodată. un ochi critic. exersat.

bravo!

sarumana silvia pentru opiniile pertinente
voi mai lucra pe poem si sigur voi gasi un inlocuitor la
cuvantul \"jacheta\"
cu multa prietenie

și, într-un fel, mă emoționează realmente numai gândul că eu am fost cel care te-a citit primul & a sesizat valoarea acestui text. și am zis că e de recomandat.

deci se confirmă, indirect, și valoarea mea. și obiectivitatea mea critică. ochiul meu matur. exersat :D

& mulțumesc doamnei marina pentru această confirmare indirectă. mă onorează.

(scuze că nu pot și eu să scriu cu italice; așa tare mi-aș fi dorit să fi scris \"obiectivitate critică\" cu italice... dar am să pot, va veni și acea zi. am să confirm.)

acum am vazut ca e un text recomandat, ceea ce e de bine: sper sa auzi cat mai multe pareri. daca nu merita - nici nu era pus in discutie.
(eu as fi motivat: de ce anume 2 ruble 50? pentru ca atata ti-a dat tata sau ca iti par o avere, acesti bani? adica, parerea mea e ca mesajul poemului ar putea fi mai cu impact...)

incercand sa fiu un pic impaciuitor intre tine si mihai as vrea sa-ti recomand cu cea mai mare caldura si prietenie textele \"zidul\", \"dialoguri cu ingeri\" si \"femeia inger\". Exista alt registru poetic acolo (total diferit) si sper sa fie pe masura asteptarilor tale
cu prietenie,

multumesc mult pentru urari si incurajari, nu vreau sa par patetic (nu e genul meu) dar sunt chiar impresionat
iti multumesc din suflet

n-ai pt ce să-mi mulțumești. laud rar un text, pt. simplul fapt că (probabil) 80% din ce se scrie aici e de (f.) slabă calitate.

de aceea în primul rând pt. mine e o bucurie să citesc ceva fain.

dar sper că ai și simțul umorului ref. la comm-urile de mai sus & poți citi printre rânduri :)

va multumesc din suflet si sunt mai mult decat onorat,
inseamna mult pentru mine, pentru un om care scrie de pe vremea optzecistilor dar care, din timiditate nu a incercat publicarea vreunui volum

dezarmant ton...

stiu! sunt o scorpie cand citesc. Stai linistit... adesea nici gigantii nu ma multumesc. Nu ma pot abtine sa nu imi spun parerea. Ce vreau de la un autor? sa-mi hartuiasca/ingane/valseze gandirea. Sa ma poarte pe aripile misterului/intunericului/luminii.

bineinteles, cum altfel?:)

Dacă am numărat bine, sînt 30 de versuri. Cel puțin 20 ar trebui rescrise, începînd cu primul. Ideea însă este bună, poate fi exploatată la alt nivel. Poate ar trebui și o altă formă, trebuie accentuate anumite versuri, idei...
Oricum, autorul are atît condei cît și organ pentru poezie, dar \"insuficient administrate\", ca să citez dintr-un critic român, foarte la modă (dar și contestat).
cu scuze pentru deranj
al 241-lea cititor,
anton

da aici ai dreptate

precizez, ce am vrut sa spun mai sus (intrand pe aici in graba mare):
contextul, cred, ar trebui sa sugereze, cat de cat, ce simboliza pt tine orasul... de ce iti parea ieftin? de ce - 2,50? apropo, cam asta era pretul, pt 1 kg de parizer \"doctorskaya\"... \"liubitelskaya\" era de 2,80 :)

Domnule Sorin Lucaci, avem totuși locuri comune și mă bucur sincer. Aș putea să te rog să le transmiți domnului Tudor Opriș și graficienei Elena Boariu Opriș toate salutările mele?

Borșul de pește se întâlnește la lipoveni, ca termen gastronomic.

sensuri latente insuficient capacitate de cuvinte, ar parea
doua planuri care nu-si au locul se intrepatrund, sub acest firesc e ceva straniu cu efect de bumerang

gravitatea coboara pe umerii ultimelor doua versuri
am indoieli ca inabilitatile(mai precis acele doua prezente care par a epata) sunt intamplatoare

sarumana, le voi transmite

orice poate fi rescris în tentă personală, de ce nu...
tocmai ma pregătea să dau replică la borșul de pește, dar văd că sunt gastronomi mai mari ca mine...
așa că mi-a rămas finalul - tot se bat toți pe el - ultimul vers și mie mi se pare în plus (ma rog, o părere); versul de mai sus resubliniază copilăria autorului din acea vreme ce-și dorea să-și \'cumpere\' orașul copilăriei, să-l facă nemuritor. Astfel țelul a fost atins, poezia este bună și rămâne lipită de suflet tocmai prin discursivitatea ei, ce se potrivește unui ton de jurnal (adecvat, zic eu, poate alții m-or contrazice).
Despre închide cartea-deschide cartea, nu știu ce să zic, nu m-aș da mare cu rusa obligatorie din școală și liceu, dar despre contextul folosit pot zice - nu citeați ceva (\"suferințele tânărului Werther\", parcă) - atunci cum deschide cartea (atcroite knigu) - poate manualul in rusește, nu cartea (amănunte, amănunte, dar ăstea dau credibilitate contextului, ca și mormanul - piramida de borcane etc.).
Cea mai frumoasă parte îmi pare: \"într-un colț al casei înconjurat de toate speciile / de pisici / “canarul începea să creadă în binefacerile coliviei” \". Și rămân versurile mele preferate din această poezie.

cu respect,
pt.

multumesc pentru trecere si pentru pareri
ai surprins foarte bine copilul isi doreste orasul copilariei
sa-l aiba numai pt el, ultimele doua versuri induc realitatea momentului \"mi-ar mai trebui o jacheta, s-a cam lasat frigul\" (e frig in zona aceea:)
“atcroite cniga ” țipa mama mereu
în timp ce eu citeam “suferințele tânărului Werther”, mama ii spune copilului sa deschida manualul, in timp ce el citeste \"suferintele tanarului....\"
copilul prefera alt gen de literatura

poemul tau are stofa lirica, reusesti sa transmiti mesaje prin fiecare vers, este curgator ca un raulet cu apa cristalina, in care cititorul ar tot bea , si tot ar bea, pe nesaturate.
Cu stima,
Radun.

Fie si bors de peste, daca e vorba de lipoveni si nu de urcaineni, dar...

Vad ca insisti asupra expresiei eronate \"atcroite cniga\"... expresie, din care reiese ca mama ti se adreseaza cu \"dumneavoastra\" (ceea ce nu prea cred), lipseste acordul (ar trebui sa fie \"cnigu\", cu \"u\") si unui ar putea citi un \"i\" plin, in loc de unul scurt...

multumesc silvia pentru lamuriri,
referitor la bors nu sunt nici lipoveni, nici ucrainieni, ci romani ramasi
dupa al doilea razboi mondial in bucovina de nord alipita rusilor (o comunitate puternica de romani)

multumesc pentru vorbele frumoase si pentru aprecieri