iubito îți scriu de aici din creștetul capului

**iubitule* tu încă mori într-o lume deșartă...doar a lor...doar a ei...doar a ta?*...în ăst fel mi-ar fi plăcut să-ti răspundă ea...deși... înțeleg absențe...

Un poem care începe bine, cu strofele 3 și 4 excelente, dar continuă indecis, fără
semnificație, penultima strofă este chiar aiuritoare. Ultima strofă este din alt poem.

ioana, in astfel de momente se poate raspunde oricum.
vasile, exista o coerenta in poemul acesta, iar ultimile doua strofe chiar se leaga. :)
va multumesc de trecere, citire si semn, nu neaparat in ordinea asta:)
numai bine

N-ai înțeles; bineînțeles se leagă dar se vede ața. Și să nu spui visează bombe ca un kilogram de bomboane pentru că este facil, cinic și văzut din avion, adică neimplicat. Finalul este așa ca să fie, calofil. Poate să rămână 90% din poem dar schimbă sensurile, adaugă poate puțină trăire.Știi că spun ce gândesc.

stiu ca stii ce spui, cand spui, cat spui si ca spui:)
comparatia cu kg de bomboane este putin bombastica, dar asta a fost si ideea:)
mai stiu si ca se schimba toata directia poeziei daca las 90% din el, si ma gandesc daca nu e bine sa fac doua poezii. desi tin mult la actuala directie a poemului.
multumesc pt. revenire

poema e excelenta nu am mai citit de mult o poema asa buna la tine stefan dar am un singur dar ca sa zic asa cucurigul ala ma scoate din minti parca e din creanga :)

da, ai dreptate. am schimbat titlul.
multumesc de opinie si de lectura:)
numai bine

Stefan, mie nu imi place deloc. Ma grabesc acum, probabil o sa revin, ca sa nu sune extrem de subiectiv, dar nu imi spune nimic, comparatia bombelor cu bomboanele e groaznica, apelativul asta IUBITO e si el perimat si un pic fals, ESTE TAPETATA cere CU si nu DE, iar faza cu preotul pe buzele caruia face echilibristica dumnezeu mi-a pus capac.

Am incredere ca stii ca atunci cand nu traim chestii spectaculoase nu trebuie neaparat sa le inventam.

Mai vin io pe-aici.

acum chiar sa iti placa tot ce scriu ar fi plictisitor, nu crezi?
nu e vorba de teribilism in poema asta, nu trece nici un sir de prizonieri evrei pe acolo.:) oricum, ma bucura verbalizarea ta scrisa in subsolul:D acestui poem.
in sfarsit ploaie dupa o seceta indelungata:D ai dreptate la taeptat cu:)
numai bine

Îmi pare un text interesant, dar fără primele două strofe și fără imaginea cu kilogramul de bombe-bomboane. Dumnezeu și echilibristica pe buze - original, frumos. Și felul cum se așterne liniștea, și cum sunt trimise inimile spre lună, și aerul frânghie de rufe, mi-au plăcut.
O primăvară cât mai luminoasă!
Tama

“Din creștetul capului” curg versurile până în subsolul populat cu fantasme ce fug speriate în “urma alarmei aeriene”.
“Zidurile de cărămidă” opresc zborul păsărilor, în timp ce liniștea acoperă ca un cearceaf lumea ținând “degetul arătător la buze” ca un stigmat al distrugerii, însă iubirea dulce precum “un kilogram de bomboane vărsate” poate pulveriza bombele pe care le văd ca simbolul depresiilor mușcând din psihicul uman.

tama :) ce vizita frumoasa. am inteles, comparatia cu bomboanele e de prisos. in schimb ma bucur tare ca ai simtit cum trebuie imaginea cu dumnezeul facand echilibristica pe buyele preotului.
razvand, da, de aia am pus comparatia bombelor cu bomboanele, pentru a avea gust schijele dulci ce se vor pulveriza. multumesc si tie de trecere
lumina si pace
numai bine
stefan