DCDacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
Bucuresti
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Victor, imi place mult.
Am citit la final: 'cautarea / pana LA CARE am ajuns'.
Am citit la final: 'cautarea / pana LA CARE am ajuns'.
Pe textul:
„n-am știut ce titlu să îi dau, deși am vrut Tatăl" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextDeși nota autobiografică s-ar putea susține până la urmă, cred că ea este distrusă aici:
îmi doream
să am puterea să țin lumea pe umeri
un acrobat pășind grațios
pe coada unei libelule
pentru că nimeni nu cred că se gândea când era mic și trăgea sania că vrea să țină lumea pe umeri, plus imaginea acrobatului destul de forțată și ea. Ar merita o revizuire cu un cuțit dacă nu argintat, măcar foarte ascuțit - pentru a elimina prețiozitățile ca cele de mai sus și a lăsa \"respirațiile întretăiate\" să se respire.
îmi doream
să am puterea să țin lumea pe umeri
un acrobat pășind grațios
pe coada unei libelule
pentru că nimeni nu cred că se gândea când era mic și trăgea sania că vrea să țină lumea pe umeri, plus imaginea acrobatului destul de forțată și ea. Ar merita o revizuire cu un cuțit dacă nu argintat, măcar foarte ascuțit - pentru a elimina prețiozitățile ca cele de mai sus și a lăsa \"respirațiile întretăiate\" să se respire.
Pe textul:
„În căutarea urșilor polari" de Oana Zahiu
0 suflu
ContextCam riscat totul și destul de superfluu, pare un fragment de jurnal, mă străduiesc să găsesc măcar o imagine poetică, darămite să mai construim o poezie, greu.
Pe textul:
„Despre ce să nu duci cu tine în poezie" de adrian pop
0 suflu
ContextEu nu văd nicio greșeală flagrantă în text, dar nici nu m-am fixat pe asta, pentru că știu că autoarea se joacă deseori și mă bucur că încă o mai face :) Inițial nu prea m-a cucerit piticul, dar apoi, treptat, mi-am dat seama din ușoarele stângăcii de limbaj - \"ma intreaba în care cred dintre-o noapte și-o zi\" - că acestea sunt stângăciile personajului care îmi pare plin de candoare și oarecum inocent, plasat dincolo de timp într-o povestioară. Da, cred că este o poveste rotundă și șugubeață - a se vedea ultimul vers, ca un deget pe o zdrelire, nu foarte adâncă, ci așa, de suprafață, alintată. Acum, întrebarea este unde vrei să ajungi, care se vrea a fi miza acestor texte și dacă nu vrei să ajungi nicăieri, cred că nu este o problemă.
Pe textul:
„Astrud" de Dafina David
0 suflu
ContextRemarc și apreciez tonalitatea și construcția acestui text. Nu mă împac cu VATÃMÃ (interesantă asociere cu titlul, dar, cred, neintenționată = vată, vatămă) și nici cu RÃPÃIESC, dar sunt alegeri personale pentru care probabil există o motivație - poate chiar și la nivelul sonorității. Mă gândesc dacă textul nu ar câștiga prin cuvinte ceva mai comune, mai ... actuale. Dar, importantă este vocea acestui text și, repet, tăietura versului, îmi place foarte mult, m-ar bucura să văd că se păstrează în continuare ceva din tonul acesta.
Pe textul:
„text de vată" de Daria Darid
0 suflu
ContextȘi mie îmi place mult titlul, Emilian, și nu văd nicio problemă cu el, aș spune că este o dovadă de creativitate, ușor ironic și aplicat realității imediate românești (gara de nord) și, în plus, susținut de text. Mă gândesc doar dacă n-ar fi bine să spui \"se AUZEAU bere rece semințe prieteni\", cel puțin instinctiv eu așa am citit. Și deși înțeleg resorturile și-mi place, eu văd la final:
în care tot mai rar
cineva aruncă o inimă
, poate pentru că - iar personal - nu vreau pauza aceea dintre penultimul vers și ultimul care, prin respiro, mă face să mă concentrez pe inimă, ci vreau să văd întreaga imagine | a cutiei milei în care tot mai rar cineva aruncă o inimă - o coerență, așadar. Nu știu dacă se înțege ce zic. Dar nu cred că e așa important, se vede oricum, doar un punct de vedere.
în care tot mai rar
cineva aruncă o inimă
, poate pentru că - iar personal - nu vreau pauza aceea dintre penultimul vers și ultimul care, prin respiro, mă face să mă concentrez pe inimă, ci vreau să văd întreaga imagine | a cutiei milei în care tot mai rar cineva aruncă o inimă - o coerență, așadar. Nu știu dacă se înțege ce zic. Dar nu cred că e așa important, se vede oricum, doar un punct de vedere.
Pe textul:
„minunata călătorie a lui emil prin gara de nord" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Contextinimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă
în timp ce copilul dădea ture în aer
inimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă
în timp ce copilul dădea ture în aer
inimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă
în timp ce copilul dădea ture în aer
___________
+ nu cred că mai este nevoie de altceva +
Pe textul:
„copilul" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place versul \"gesturi simple invadează patul\". Gesturile simple ar putea invada orice, tocmai asta îmi place. Cum simplitatea invadează fără pretenții.
** în mod destul de ciudat am citit textul tău după textul \"Fugara\" și cumva lucrurile se leagă, interesant.
** în mod destul de ciudat am citit textul tău după textul \"Fugara\" și cumva lucrurile se leagă, interesant.
Pe textul:
„azi, ceaiul de ieri" de Alexandru Gheție
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place titlul acestui text. Ar putea fi titlul unui volum.
Pe textul:
„fugara" de Adriana Lisandru
Recomandat0 suflu
ContextYin si Yang,
Bonnie si Clyde,
John Lennon si Yoko Ono,
Superman si Lois Lane,
Lolek si Bolek.
da\' numai Ion si Mărie nu, cu ei încep bancurile.
Bonnie si Clyde,
John Lennon si Yoko Ono,
Superman si Lois Lane,
Lolek si Bolek.
da\' numai Ion si Mărie nu, cu ei încep bancurile.
Pe textul:
„The darkest night" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextDe aici am luat versul acesta:
\"Să vrei să fii, nu mare, ci vesel, gingaș, mic\"
care este frumos de-a binelea și mă face să zâmbesc la propriu!
---> :)
\"Să vrei să fii, nu mare, ci vesel, gingaș, mic\"
care este frumos de-a binelea și mă face să zâmbesc la propriu!
---> :)
Pe textul:
„Să crezi în Dumnezeu" de Elia David
0 suflu
ContextAm citit și eu cartea, acum vreo cinci ani de zile; îmi amintesc, așa cum se spune și aici, atmosfera deosebită, magică, impresia de carte \"altfel\" pe care mi-a creat-o; de menționat faptul că Brautigan a fost considerat ultimul reprezentant al generației Beat, prieten bun de altfel cu Kerouac (acesta cred că îl și menționează într-unul dintre romanele sale, \"Pe drum\", dacă nu mă înșel) și Ginsberg. Recomand și \"La pescuit de păstrăvi în America\".
Pe textul:
„Richard Brautigan & În zahăr de pepene " de Ioana Geacăr
Recomandat0 suflu
ContextMi-a făcut o deosebită plăcere să citesc și totul a curs ușor, fără sincope, cu un ritm foarte bine controlat și, mai ales, respirând REAL. Detaliile sunt atât de veridice încât nu mai este nevoie de niciun fel de artificiu literar suplimentar pentru a-ți face cititorul să continue lectura. Nu cred că este o luptă cu sine, pare a fi trecut de mult de etapa asta, ci o împăcare cu sine și cu lumea, în modul cel mai simplu posibil, printr-o sinceritate literară (nu știu dacă există așa ceva, dar înțelegi ce vreau să spun) care apropie și identifică. Până și furia în stare latentă pare îmblânzită de această \"împăcare\", conștientizare, asumare etc. În orice caz, cred că ai atins ceea ce ți-ai propus prin acest text și, nu-mi dau seama dacă este o serie, dar sper să continui.
Pe textul:
„sincer să fiu aici punem ." de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextȘtii că îți spuneam cândva, Elia, că o să citesc unele poezii ale tale copilului meu? Ei, aceasta este una dintre poeziile despre care vorbeam și cred că și părinții o pot învăța foarte bine.
Felicit demersul tău unic, sincer și candid în categoria poeziilor pentru copii și recomand cald tuturor lectura acestor poeme când suntem obosiți de toate cele și vrem să ne întoarcem la sinele acela pur, limpede, inocent care - sper din toată inima - există încă în fiecare.
Felicit demersul tău unic, sincer și candid în categoria poeziilor pentru copii și recomand cald tuturor lectura acestor poeme când suntem obosiți de toate cele și vrem să ne întoarcem la sinele acela pur, limpede, inocent care - sper din toată inima - există încă în fiecare.
Pe textul:
„De ce soarele se trezește așa devreme?" de Elia David
0 suflu
Contextsugestie pentru:
\"și din cameră nu mai rămâne decât o gură imensă\"
să fie ceva de genul:
\"și camera devine o gură imensă\"
mult mai simplu si eficient, adică.
\"și din cameră nu mai rămâne decât o gură imensă\"
să fie ceva de genul:
\"și camera devine o gură imensă\"
mult mai simplu si eficient, adică.
Pe textul:
„ei spun că e din nou toamnă în paradis" de Stancu Marius-Iulian
Recomandat0 suflu
ContextCred că acest text ar avea mult mai multă forță dacă s-ar elimina din el metafore și alte adăugiri peste care ochii trec așa, repede, pentru că, de fapt, el reușește să obțină un ritm (multe verbe, multă acțiune) și e păcat ca acesta să fie poticnit de DETALII care, nu știu, uneori nu acumulează nimic, ci dimpotrivă.
Nu știu, nu prea-mi place să fac mie de-astea, dar o să încerc pentru a-mi susține comentariul și a vizualiza potențialul:
ei nu pot crede
ei nu înțeleg că dacă mâinile mele nu te ating în fiecare zi
ăsta nu e un exercițiu/o simulare Rosslyn
& ei se vor strânge în jurul tău
își vor întinde mâinile
își vor apleca
trupurile înfipte în scaune
singurul ritm suportabil azi
când fâșiile de lumină se desprind din întuneric
& din cameră nu mai rămâne decât o gură imensă
în care torni la nesfârșit
ca o ultimă fază în procesul de
asimilare & dezasimilare
liniștea
& doar pentru un moment cred că dacă ți-aș da cămașa jos mi-ai fi mai aproape
pentru mine doar senzația ridicolă
strivit
sub tălpile oamenilor ce nu vor să împartă
n i m i c
Cam în felul ăsta ziceam.
Ah, și cred că nu este nevoie să adaugi note de subsol la poezie. În fond, fiecare poezie este un mic univers și dacă cititorul nu înțelege ce se întâmplă în ea, se mai și documentează, nu e nimic rău în asta, dimpotrivă.
Iar titlul - am înțeles ideea - dar nu e deloc... cum să zic.. tentant. O să zâmbești, dar pe mine m-a dus cu gândul la hitul Another Day In Paradise al lui Phil Collins ceea ce nu e bine.
Nu știu, nu prea-mi place să fac mie de-astea, dar o să încerc pentru a-mi susține comentariul și a vizualiza potențialul:
ei nu pot crede
ei nu înțeleg că dacă mâinile mele nu te ating în fiecare zi
ăsta nu e un exercițiu/o simulare Rosslyn
& ei se vor strânge în jurul tău
își vor întinde mâinile
își vor apleca
trupurile înfipte în scaune
singurul ritm suportabil azi
când fâșiile de lumină se desprind din întuneric
& din cameră nu mai rămâne decât o gură imensă
în care torni la nesfârșit
ca o ultimă fază în procesul de
asimilare & dezasimilare
liniștea
& doar pentru un moment cred că dacă ți-aș da cămașa jos mi-ai fi mai aproape
pentru mine doar senzația ridicolă
strivit
sub tălpile oamenilor ce nu vor să împartă
n i m i c
Cam în felul ăsta ziceam.
Ah, și cred că nu este nevoie să adaugi note de subsol la poezie. În fond, fiecare poezie este un mic univers și dacă cititorul nu înțelege ce se întâmplă în ea, se mai și documentează, nu e nimic rău în asta, dimpotrivă.
Iar titlul - am înțeles ideea - dar nu e deloc... cum să zic.. tentant. O să zâmbești, dar pe mine m-a dus cu gândul la hitul Another Day In Paradise al lui Phil Collins ceea ce nu e bine.
Pe textul:
„ei spun că e din nou toamnă în paradis" de Stancu Marius-Iulian
Recomandat0 suflu
ContextNu pot citi o poezie care începe cu mai mult ca perfectul. Nu că ar fi ceva incorect în asta sau nelalocul lui. Doar că, urmând firul verbal în continuare, el pare a fi folosit accidental (deci din întreaga construcție verbală a textului nu reiese că ar fi fost necesar) ceea ce denotă neglijență poetică și inconstanță logică gramaticală, deci nehotărâre în construcție.
Pe textul:
„Un cuțit care nu știe să taie nimic viu" de iarina copuzaru
Recomandat0 suflu
ContextPe cât e de frumos ultima strofă, de fapt, ultimele două versuri, pe atât de stângaci îmi pare începutul cu formularea de compunere din generală \"Ce frumoasă este vara!\" sau \"Ce ființă minunată este mama mea!\", o mirare care vine un pic cam prea tăvălug din prima și la care, dacă s-ar renunța, nu ar fi cine știe ce pierdere pentru atmosferă, dimpotrivă: ar lăsa cititorul să se mire în mintea lui de cele prezentate, precum și să-și descopere propriile mirări!
Pe textul:
„vremea aceea" de Ela Solan
Recomandat0 suflu
ContextUn pic retoric și fără pretenții:
Care este diferența dintre
\"un testicul din care încă mai ies aburi\"
și
\"un os/un craniu/o inimă/o gură/un ochi/o arteră (etc.) din care încă mai ies aburi\"?
Diferența este ca cea între știrile de la ora 5 și un documentar BBC.
Așadar, ideal este ca poezia să bată fotografia sau/și ca fotografia să devină poezie. Dacă nu, este doar jurnalism de duzină (vezi \"yellow journalism\").
SAU un nou gen pe care poate o să-l patentezi tu - poezia ca știre (sau știrea ca poezie). Nu glumesc.
Cu aceeași apreciere,
Li.
Care este diferența dintre
\"un testicul din care încă mai ies aburi\"
și
\"un os/un craniu/o inimă/o gură/un ochi/o arteră (etc.) din care încă mai ies aburi\"?
Diferența este ca cea între știrile de la ora 5 și un documentar BBC.
Așadar, ideal este ca poezia să bată fotografia sau/și ca fotografia să devină poezie. Dacă nu, este doar jurnalism de duzină (vezi \"yellow journalism\").
SAU un nou gen pe care poate o să-l patentezi tu - poezia ca știre (sau știrea ca poezie). Nu glumesc.
Cu aceeași apreciere,
Li.
Pe textul:
„the new shit of the year" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextCred că cel mai important lucru pe care un om îl poate obține în urma (sau în timpul) unei călătorii este modul și măsura în care acesta îl transformă, mirările pe care le rezolvă sau, dimpotrivă, le înalță, detaliile neștiute pe care astfel le află despre el însuși. Mulțumesc pentru că ai împărtășit și te felicit pentru curajul și frumusețea acestei experiențe, atât de bine și generos redată nouă în cuvinte și imagini.
Pe textul:
„Cu bicicleta la Troia (și câteva mirări)" de serban georgescu
Recomandat0 suflu
Context