The darkest night

Ion și Maria, de ce oamenii au un nume? Probabil tind să fie ignoranți și poate că asta se masoară cu un nume. O vreme am încercat să analizez cele două personaje și din când în când mă uitam la tipă cum își mișcă buzele și mă gândeam că și ăsta poate fi trecut drept un miracol…o tipă cu buzele ei, iar eu pe fotoliu fumând. Pentru o clipă mi-am imaginat că strâng un cuțit în pumn și chiar acolo în fața ei îmi voi tăia pieptul gol. Sângele îmi va curge o vreme, iar ea povestind în continuare despre cei doi îmi va dovedi că mint. Este orice altceva , dar nu sângele meu. Poate chiar povestea ei, iar eu sunt acolo doar pentru ca ea vrea asta și dacă mi se întâmplă ceva rău, este doar în imaginația ei nu și în a mea. Am clipit de câteva ori să mă trezesc. S-a uitat la mine și a zâmbit. Brusc nu mai păream nemernicul de mai devreme. Mi se înmuiaseră picioarele și am înțeles că sunt futut. Am fugit la fereastră și la dracu’, rufele vecinei dispăruseră cu tot cu bloc Mă ridicam pe vârfuri și în jur era un gol imens care îsi făcea tot mai mult loc înăuntru. Cum mă cheamă? o întreb. Citea de parcă nu mai eram acolo. O făcea făra oprire, nestingherită de spaima mea …cum mă cheamă, auzi? Cum? Cine dracu’ te crezi? Făra să primesc un răspuns, am stins televizorul și am urlat iar: cine dracului te crezi? A început să râdă isteric și s-au aprins mii de televizoare și prin toate ecranele alea Ion și Maria ieșeau și intrau peste tot, aveau un nume. ……………….