vremea aceea

Foarte placut final..Si penultima strofa.

Vremea aceea cu ierburi înalte și catifelate, cu zborul păsărilor printre aerul ideilor, cu drumuri pustii cu eriteme de prafuri, cu casa prin care luminează neliniștile, încerca să exploreze lumile în care promisiunile se deschideau în corole de vise și viețile ce se așezau în noi ca un lan de spice de grâu copt.
Descrii o vreme încălzind aerul lăuntric ca arsura unui cărbune încins peste care nu mai suflă nimeni.

e o poezie frumoasa, cu expresii melancolice si atmosfera bogata, cu limbaj cursiv. evoca o vreme, invita aduceri aminte, dar pe de alta parte sunt atatea si atatea de felul acesta, incat se pierde intre ele ca o cireasa in cos.

Eugenia, multumesc...neasteptata recomandarea. Apreciez.

Emilian, foarte placuta trecerea ta si semnul lasat. Multumesc.

Razvan, vremea aceea...cu toate cate le-a trait fiecare. Multumesc pentru comm.

Leonard, de acord cu tine. Multumesc pentru lectura si semn.

Elsa

Pe cât e de frumos ultima strofă, de fapt, ultimele două versuri, pe atât de stângaci îmi pare începutul cu formularea de compunere din generală \"Ce frumoasă este vara!\" sau \"Ce ființă minunată este mama mea!\", o mirare care vine un pic cam prea tăvălug din prima și la care, dacă s-ar renunța, nu ar fi cine știe ce pierdere pentru atmosferă, dimpotrivă: ar lăsa cititorul să se mire în mintea lui de cele prezentate, precum și să-și descopere propriile mirări!

poate ca ai dreptate, dar pueril sau nu, mie imi place asa. normal, ca doar eu am scris :). si pana la urma, cu sau fara acele versuri de compunere din generala, tot nu iese vreun text genial care sa zguduie din temelii poezia insasi. asa ca, apreciez semnul de lectura lasat si iti multumesc.

elsa

abia acum am vazut mesajele trecute offtopic. va multumesc mult pentru lectura si semne.

elsa