Nu mai pleca austrule
mai bine dă-mi colțul ierbii să-l flutur între coapse ca naiadele
până n-am să mai știu
de pielea albă a străzilor mele cu granit de lac și ciorapi de mătase
într-o zi
uneori nu-i toamnă, doar inima ierbii încetează să bată
atunci sunt roșcată în toate fotografiile cu spelunci deșucheate, în care
plutim amândoi pe spate
ca două corăbii de carne și ștrasuri
În
CS