Cristina Sirion

Pur si simplu intre tine si marele rest (a nu se supara Marele) se casca o prapastie.

\"Scrisoarea de la capătul zilei\" mi se pare perfecta, dar nu i-as aplica termenul asa ca unui obiect.
Sper sa faci ceva cu talentul asta, de fapt ceva faci, sper doar sa faci cat mai mult.
I-as da trei stelute dintr-un shot daca as avea cum. Si am convingerea ca nu-s deloc subiectiva.

Sigur ca am sa mai trec. Si crede-ma, sunt ranchiunoasa, dar nu pe critica. Critica ar trebui sa se cumpere, faptul ca aici se da pe gratis e un mare avantaj.

Asa, simplu.
Mi se pare foarte probabil sa poti simti exact asta exact asa, trecand cu troleul (79, parca?) pe la foisor.
Poezie pe-un bilet de troleu dar cu ecou puternic, cel putin in mine. Frumos.

Mai intai Victor, apoi George animatu\' si acum Albert. Interesant curent. Imi place insa Albert cel cu gura plina de nisip. Poezia n-are asadar aerul acela de suprafata nou, dar e inspirata si ingenios despicata pe ideea de \"cufar\" si \"cosciug\" ca elemente separate in care pastrezi, acunzi ceva pana la moarte.
Mi-a placut chiar mult.
Sper ca lumea sa se opreasca si sa treaca de suprafata, merita.
Si era sa te critic, sunt uneori prea sensibila la vorbe, ma enerva cuvantul \"cosciug\" din nou intr-o poezie. \"Sicriu\" m-ar fi dus insa undeva mai rau, la Alba-ca-zapada? :o)
E OK, nu puteai construi altfel.
Deci, fain. Chiar fain.

Mama cosea la mașină înainte de masă
ne ieșeau ațe lungi pe la tâmple
Solange
a rămas neterminată
acum o smulgem din pământ ca pe morcovi
Solange era frumoasă
ne punea tuturor vaporașe pe inimă
și sufla

(Mama lăsa mereu ferestrele deschise
ca să putem sări
trecea tramvaiul huruind pe-afară
trecea razant
ca-n jocul de-a fripta)

...apoi mâncam tăcuți săpând fiecare
în galeria lui cărnoasă de măr

Sufletul meu e complet dezosat
sunt prinsă de trecut în ace de pin
le-aduc pe tălpi prin toate încăperile

Prin fuga tatei dădea o ninsoare de-aprilie
ne prindea cu rufele întinse
erau întinse pe noi, se uscau cel mai repede
când nu mai visam la nimic
Unde-i albul mai alb dă cerbul cu coarnele
mereu găsești câte-o femeie-njunghiată din care
curge nisip

Solange, hai sa facem schimb de obsesii
trăiește tu
ia geaca mea de antilopă
mie să-mi lași un pumn de bulbi din fluierul piciorului
să mă prind de ceva
de-o iarbă cu spic
și inima asta
care știe să zgurme

Madalina, scuze ca am scos strofa aia, in tine am incredere, dar cred ca dincolo de eventuala valoare a schimbarii de ton aducea neclaritatea de care spunea Medeea. Medeea, uitasem: I\'m not a poet. Ma joc de-a.

Madalina
Apreciez ca ai trecut, incep sa cred ca voi lasa poezia asa, nu sunt complet multumita de ea, imi scapa ceva, pana acum credeam ca e exact strofa aceea.
Oricum, voi mai pune o varianta, imi place sa tin cont de sugestii.

Medeea
Ai dreptate, mi s-a mai spus. Problema e ca poezia \"in linie dreapta\" mi se pare prea explicativa si ma plictisesc usor. In sensul asta poate fi teribilism desi, cred ca e un cuvant pe care-l poti folosi in orice situatie, peste tot exista un unghi favorabil.

... ca am fost pe aceeasi lungime de unda.
Personal, as alege varianta ta.

Mi-au placut in mod special: \"inima se excită singură ea nu are nevoie de obiect
altminteri de ce? mi-ar curge sânge din nas când mă închin\", \"dar ea bătea
mă bătea cu nervii ploii\", \"și soarele e o inimă mi-am zis/ măcar un ventricul/ de aceea el bate el arde încet/ ca umbra unui clopot pe-o buză de aer\".

Sfarsitul mi-a placut prin turnura pe care a luat-o tonul romantic, mai inspre tuici. Foarte inspirat. Desigur, pe gustul meu.
Sunt capabila sa vad si obiectiile legate de \"soare\", \"inima\", \"pamant\" samd.
E cumva ca-n lego, cu aceleasi piese poti face nshpe constructii, conteaza pana la urma mesajul.

Poezia ta are o finete peste care se trece cu prea multa usurinta. Si eu pacatuiesc de multe ori in felul asta. Pana nu a spus emilian ca-i place strofa a doua, am trecut peste ea. Si e foarte frumoasa, are dreptate. Sunt suparata ca n-am vazut-o prima.

Pe mine ma agatase penultima strofa.
\"Cicatricea pulsand s-ar putea - cred - rezolva deplasand un pic referinta, pastrand insa efectul.

\"atunci ai zâmbit ți-ai atins cicatricea tăcerii
coastele tâmpla pulsând (fruntea nu cred ca pulseaza, de aici schimbarea)
toate erau la locul știut – ferestrele casei\"
Doar o idee.

Partile moi ale poeziei sunt in jurul strofelor din mijloc, le spun moi, dar dupa standardele obisnuite sunt ele insele poezii in sine.

Recunosc, sunt chioara si rutinata, pe George asta l-am vazut ceva mai tarziu.
Nu puteam sa trec pe langa asta:

\"george rîde. cam mult. foarte mult. ar vrea. să scrie.
un nenorocit. de poem. despre durere. dar nu îi iese.
niciodată. durerea lui. e ca viitorul. foarte îndepărtat.
durerea lui. e ca moartea. îl lasă.
rece.\"

si asta:

\"cînd pleacă.
Albul-ca-zăpada. george iese. ierbește. ca un ochi. de melc.
și exclamă oppa. și cu-cu.\"

si asta:

\"george știe. că petul de plastic. e mai plin de viață. decît el.
că respiră căldură. de cînd l-a adus. gol. și slab.de-afară.\"

(noroc cu copy-paste, a mai ramas ceva?)

Nu stiu daca ai idee cat de haioasa e poezia asta, cu dramatismul ei ascuns glumet-barbateste.
Tocmai era sa copy-paste si strofa a doua. :o)

Ce nu m-a impresionat au fost \"despre chestii. și alte orătănii.\"
Habar n-am insa daca ar fi mai nimerit altceva, e doar o impresie pe care simteam eu ca trebuie sa ti-o zic.

Emilian
Wow. M-ai impresionat. Nu stiu daca te-am mai auzit spunand \"frumos\". In orice caz, ai salvat versurile alea. Si versurile iti multumesc. :o)

george
Intre noi e dragoste mare, poezia ce mai conteaza. :o)
Glumesc, adevarul e ca m-ai uimit, dar iti spun de ce in \"George animatu\'\".
Secretul meu: versurile alea imi placeau cel mai mult, parca ma cuprinsese tristetea ca nu le remarcase nimeni.

Si eu (si altii) m-am suparat la inceput ca-mi nimerisera texte prin atelier, habar n-aveam cum functioneaza site-ul.
De obicei nu tematica e de vina ci lipsa diacriticelor pe alocuri. Deci, doar putina atentie.

Mi-a placut: \"cum stătea în dreptul soarelui părul avea ici-acolo sclipici/
un picior îi atârna pietros\", \"gramofonul mare a început să duduie.
gramofonul mic se înfundase din cauza unui viermișor\" si \"uneori din spinarea lui se ridicau arcuri și fum\". Nu e genul de text dupa care ma innebunesc, dar are ceva candid si-o nuanta suprarealista atragatoare.

Multumesc. Era important pentru mine.

Si la cat mai multe lansari.
Pentru mine ai fost o revelatie venita pe parcurs, poate inca neterminata tocmai datorita naturii surprinzatoare a poeziei tale; ce ma atrage e modul in care sochezi simturile si faci sliding exact in momentul in care dai impresia ca te-ai lasat \"prinsa\". Poezia ta are o mobilitate care-o face atragatoare si atunci cand vrei sa te tii deoparte. Eu am incercat si n-am putut. :o)

Increderea ta ma onoreaza. As minti daca as spune ca nu sunt surprinsa. Desigur, in mod placut si oarecum aiuritor fiindca ma simt marunta prin nenumarate comparatii care se pot face aici.

Mi-ai surprins bine nu numai intentiile, dar si indoielile - partile asupra carora eram eu insami nehotarata. Cred ca ce ma sacaie cel mai tare e verticalitatea aceea, era de fapt un switch al materiei prin care ne deplasam (teoretic) \"vertical\" vs. orizontalitatea lipsita de viata pe care obisnuim sa calcam.

Cineva spunea ca poti recunoaste ceva bun dupa aceea ca nu isca controverse.
Eu astept intotdeauna reactiile ca la un meci de fotbal, de aceea sper ca n-a fost vorba (si)de-o justificare. :o)

Nu cred ca as sti sa-l rescriu altfel, daca e ratat, e ratat. Multumesc de privire, uneori e nevoie de cineva sa-ti spuna mai femeie, mai ia si tu o pauza. :o)

Mi se pare foarte fain totul, inclusiv preotul cel gras care in mod normal (la mine)ar fi intrat in conflict cu starea de poezie creata pana la punctul acela.
Ce mi-a placut mult de tot sunt coatele-mere-rosii-rosii in \"pădurea care își merită soarele\", finalul intradevar super, trecerea imaginilor pe geamul trenului (nici o nuanta de cliseu aici). Initial citisem \"unde-i viața mea?\" si imi placuse mult, imi place si asa, poate ar fi dat un ton usor patetic dar ideea era interesanta.
Cuibul impletit de ciori creeaza o imagine foarte sugestiva in context, m-am oprit cu placere (si)in punctul acela.

Adevarul e ca iubirea nu-mi lipseste, lipseste insa ceva ce cred ca-i seamana mult, un soi de stare de limpezime, habar n-am. Dealtfel se vede ca lipseste adesea si din ceea ce scriu. :o)
Probabil ca atata vreme cat se poate pune in cuvinte, e de negasit.

Multumesc, te mai astept.

...cu Leonard. Cred ca sunt sintagme care ne duc imediat cu gandul la cliseuri, depinde de contextul in care sunt folosite. Ai reusit sa le invii si cred ca e un challenge la care eu una nu m-as incumeta, de aceea... toata admiratia. \"Suntem două șine de tren\" e un vers pe care nu te-ai opri, dar \"Suntem două șine de tren/ care nu se vor vindeca prea curând\" e fin, savuros, te opreste o clipa.
E placut sa trec prin poeziile tale, e ca o colectie de sentimente usor de retrait, nu in sensul de facil ci de fara efort.

Mi-a placut prin simplitatea sugestiei. Poate de aceea l-as fi vrut chiar mai nud decat este.

\"îmi adîncesc trăsăturile feței
scobesc fiecare sinucidere
pînă nu mai rămîn decît fibrele sforii

moleculele de opiu
geamul spart
gustul asfaltului
creta ce-mi desenează mîinile
disperarea lor tăcută
voi crește din ele rădăcini pînă la polul frigului
să-ți înfășoare inima
respirația să-ți miroasă a pepene verde\"

Pare ca-i lipseste o incheiere.
Mi-a facut placere sa citesc, sper ca nu te-a deranjat ca mi-am varat nasul. :o)

Cinstit, mi-a placut mult mai mult poemul decat orice aiureala l-ar fi inspirat. :o) \"Iernile ierbivore\", \"ne dam incalzibili\", \"mugurii de sanel ai plamanilor\", \"ne cere imperativ florile sau viața\" m-au uluit, au ridicat standardele de la caricatura la autentic.

Cu drag,
O caricatură râzăreață