Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Un altfel de prag

1 min lectură·
Mediu
apoi vine clipa în care
îți îndrepți umerii
nici furia nu mai e de-ajutor
te așezi într-un ochi de lumină
cu genunchii zvâcnind
și lumina intră în tine
ca o cerneală în hârtia poroasă
diform
*
într-o zi o să crești o să dai cu fruntea de pragul de sus
îți spuneau
ai dat și s-a dus dracului pragul toți sfinții au căzut în dezordine
parcă erau niște boabe curgând dintr-o păstaie uscată
aproape că ți se făcuse milă de ei
i-ai adunat încet aproape că ți se sfărâmau între degete
le-ai așezat cercul acela pe creștet
atunci ai înțeles de ce nu ți-a plăcut cercul nicicând
tu visai încă
prostește
o sferă
o sferă
o sferă
te uitai cum se ridicau iarăși drept
trunchiuri fără de rădăcini si brațele lor larg desfăcute
nu stiu de ce te gândeai
la un cimitir părăsit
atunci ai zâmbit ți-ai atins cicatricea pulsând a tăcerii
coastele fruntea
toate erau la locul știut – ferestrele casei
mestecenii
soarele
vântul acela pe care-l iubeai fluiera pe deasupra orașului
lângă tine - oameni mărșăluind ca într-un film mut de război
doar umbra ta se făcuse pământ
sau poate lumină
064.257
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
193
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Lisandru. “Un altfel de prag.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/1773326/un-altfel-de-prag

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
In opinia mea nu merge ca o cerneala, as fi optat ca cerneala.
Strofa a doua mi se pare foarte faina.
La fel si finalul.
Cu ce nu ma mai impac e cicatricea pulsind a tacerii.
Oricum, ma bucur sa te citesc si aici.
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
\"pulsatia\" acelei cicatrici ma deranjeaza si pe mine...aseara am lasa-o, negasindu-i un antidot, dar constienta de subrezenia sintagmei. o voi inlocui, probabil.
buna prima sugestie.

merci de trecere si comm. bucuroasa si eu ca ne intersectam si aici. :)
0
@sorin-eneSEsorin ene
pastrezi retorica aproape dramatica. sunt cateva imagini care stau sa izbucneasca prin toate incheieturile. desfasurarea pare de natura aproape biografica. contopeste anumite momente despre care ai zice ca au fost puse la pastrat, pentru a le conserva importanta.
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
trecerea ta valoreaza mai mult decat aprecierile...:)
0
@cristina-sirionCSCristina Sirion
Poezia ta are o finete peste care se trece cu prea multa usurinta. Si eu pacatuiesc de multe ori in felul asta. Pana nu a spus emilian ca-i place strofa a doua, am trecut peste ea. Si e foarte frumoasa, are dreptate. Sunt suparata ca n-am vazut-o prima.

Pe mine ma agatase penultima strofa.
\"Cicatricea pulsand s-ar putea - cred - rezolva deplasand un pic referinta, pastrand insa efectul.

\"atunci ai zâmbit ți-ai atins cicatricea tăcerii
coastele tâmpla pulsând (fruntea nu cred ca pulseaza, de aici schimbarea)
toate erau la locul știut – ferestrele casei\"
Doar o idee.

Partile moi ale poeziei sunt in jurul strofelor din mijloc, le spun moi, dar dupa standardele obisnuite sunt ele insele poezii in sine.
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
Cristina, mai bine sa se treaca , cum spui, \"cu prea mare usurinta\"...decat cu bocancii soldatesti. :)
ma bucur ca te-ai lasat agatata.
cat despre text...el este doar materializarea in litere a unei renuntari. adevarul din el se ascunde tocmai in \"partile moi\".:)
multumesc.
0