Tierra efeminada

:) George ,vezi paradoxul. Desi femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte, cand e vorba despre flori, martisoare, bombonele, animalute de plus, imbufnari si alte alea alea, le oferim in martie, cum bine ai zis. vad ca ele, femeile noastre dragi, ne invadeaza si planeta noastra. Nu le ajunge \"tierra\", venus, ci acum vor si martele. Nu m-ar mira ca peste cativa ani sa ne puna pe noi, tieristii martieni, sa facem pe rachetele in patru si sa le aducem nustiu ce inel cu pulbere stelare de pe saturn, si apoi gravitand in jurul lor, sa cersim portia de pupic, alint si \" incalzibilitate\" :)
Un text fain, care m-a facut sa divaghez si eu pe seama acestui 8 martie, desi ar fi bine sa existe, conform regulii regiprocitatii, si un 8 sau 9 venusie, cand noi sa asteptam de la ele, dragele noastre, venusioare in loc de martisoare si sa ne ofere mai mult decat vrem noi, muntele lui Venus si imprejurimile lui, pentru a simti cu adevatrat ca suntem rasfatati. :D
Mi-a placutg si subtitlul pus, si maniera in care ai scris poemul.

eu simt totuși că ești un sensibil. deși poemul se vrea o victimă,cu aer misogin, lasa-mă să cred altceva
cu drag, o venusiana

faină divagație cu venusișoare în loc de mărțișoare, oferite de \"tornadele noastre pacifice\"...:)
noi tierriștii ăștia marțieni nu prea avem lacrimi pentru nimeni că nu ni le merită și pentru cine le merită nu prea ni le solicită...:)
acum paradoxal sau nu s-a nimerit ca primăvara sau \"dezmorțirea de apoi\" să se nimerească într-o lună războinică. e motivul emotiv pentru care ne trezim că în brațele contempo-ranelor noastre se poate plînge liniștit...de fericire...:)
mulțumesc bogdane pentru stendbai și aprecieri...
amicalo-drăgăstos,

asztalosule, îți las un semn scurt că îs pe fugă, vine primăvărăciunea și chiar nu vreau să mă găsescă prin casă(cu atât mai mult în fața laptopului enervant)

ți-aș recunoaște spusele versificatoricești din 1000 de catarge iar ăsta e semn că reușești să îți modulezi vocea cu har câteodată, aproximativ chiar și în cazul de față

știi ce spui și spui cu zvâc, tandrețe moderată și lipsă de afectare iar asta, în opinia mea, e ok

servus

și cum se mai poate seduce o amazoană decît pseudorăzboinic?
cum să vă îmbrățișăm decît \"victime\" ale unui \"misoginism\" de minune?
mersic pentru înțelegere, venusiana mea,
con-tempo-rana mea visătoare...:)
amicalo-drăgăstos,

a cui e vina că muncile astea de primavera sunt doar \"cîteodată\"...:)
noi tierriști ăștia marțieni părem așa cam puși pe tînjeală e vero da e doar o impresie, \"lovim\" în moalele sentimentului cînd se așteaptă AMAzoanele noastre mai puțin, ca să ne trezim niște \"victime de minune\"...e haiu lumii cît putem să fim de superb de prăpădiți...:)
cu un senqiu amorezat definitiv de grațiile tale Dănuțo,
amicalo-drăgăstos,

Cinstit, mi-a placut mult mai mult poemul decat orice aiureala l-ar fi inspirat. :o) \"Iernile ierbivore\", \"ne dam incalzibili\", \"mugurii de sanel ai plamanilor\", \"ne cere imperativ florile sau viața\" m-au uluit, au ridicat standardele de la caricatura la autentic.

Cu drag,
O caricatură râzăreață

mulțamos des popasos da\' să ști că așa sunt eu uluitor de caricaturist autentic...:) și pe urmă de ce nu ar fi și caricatura poetică dacă însăși viața ne e o comicăraie tristuță? a pentru că parcă aș ride de femeie aici și asta e grav...trebuie să rîdem CU femeia ca să fie vesel?
Între Cioran și Blandiana femeia e un \"nimic atrăgător\"...de care eu mă bucur în primul rînd că...este...:)
n-ai mai fost pe la mine și te scuz. poate ai nimerit prin vecini. eram aici. ia loc. ți-aș da o dulceață da mi s-a terminat de mă dor dinții. n-ai un algocalmin?
amicalo-drăgăstos,