Prăbușire

Mi-a placut prin simplitatea sugestiei. Poate de aceea l-as fi vrut chiar mai nud decat este.

\"îmi adîncesc trăsăturile feței
scobesc fiecare sinucidere
pînă nu mai rămîn decît fibrele sforii

moleculele de opiu
geamul spart
gustul asfaltului
creta ce-mi desenează mîinile
disperarea lor tăcută
voi crește din ele rădăcini pînă la polul frigului
să-ți înfășoare inima
respirația să-ți miroasă a pepene verde\"

Pare ca-i lipseste o incheiere.
Mi-a facut placere sa citesc, sper ca nu te-a deranjat ca mi-am varat nasul. :o)

Cred că ai dreptate cu \"nuditatea\" textului. Fără să vreau, aglomerez de multe ori inutil. Te aștept cu drag \"să-ți mai vîri nasul\"!

Cristina,

Imi place textul tau, descrierea unei prabusiri in persoana iubita, acea sinucidere de inceput prin iubire, disperarea cautarii fiintei iubite atunci cand nu este aproape si gandurile indreptate spre amintiri.
Frumoasa incursiune in lumea metaforelor.

Dia

Îți mai răspunsesem o dată, chiar nu-mi dau seama ce s-a întîmplat cu răspunsul meu. E foarte posibilă și varianta că am făcut eu ceva greșit cînd am vrut să îl trimit:) Oricum, mulțumesc, și te mai aștept pe pagina mea!