Inter Act

Printre noi Odată... un om Cu constelații în orbite și pe gînduri. Coridoare nesfîrșite, magie într-un degetar de lut, întrebări și neliniști, scaunul pe catedră și el printre noi, Cafeaua din palme, pahare de vise și iluzii sorbite într-o geană de spațiu, pe un colț de timp... Lumina s-a închis într-un moment de neatenție... Lichefiat șevalet Picură ocru roșu pe tîmple. Cineva a mutat reflectoarele să mai treacă o clipă puțin, doar atît cît să zboare sufletul, rotire străvezie între anotimpuri.