Umbre
uneori cred că am iubit prea mult prea tulbure, prea aproape de pământ bărbați ascuțiți, bărbați semne de carte, bărbați pierduți în incertitudinea gheții uneori nu am loc pentru mine, în
Prin mine tăcînd
azi sînt mai frumoasă decît acoperișul lumii mai adîncă decît ochiul lui Dumnezeu neostenită adulmec tainele fluturilor
Spumant
vin cîrlig suflet covrig lumină pe pleoape cădere în noapte țipă țigara în colțul gurii rîs în oglindă stingher răspunsul ... nu sînt rotunzi anii... cuibărite între cărămizi aceleași
Autoportret
clipele mele nu au vîrstă sînt doar niște chingi de care mă agăț cînd ajung prea aproape de cer... aripile mele nu au pene sînt doar niște principii cu care îmi ascut tristețile cînd mă
Antimorfic
îți ascult coșmarurile cu podul palmei mă zgîrie amintirile în ele ești mereu mai înalt adîncit în întrebări mîinile întinse după aceleași draperii mînjite de soare pe ceafă mi se preling
cînd crește, lumina îmi macină clipele
Călin visează un picior între taste altul în groapă oare ce soție să îmi aleg? să fie gălbie sau brună să aibă chipul limpede și ceasuri care ticăie la urechi? uite, poate i-au crescut maci
Exercițiu de etică
mi-am cumparat un cod de bune maniere scrie acolo ceva că o doamnă va evita cuvintele cu P..., cu F... cred că mă încadrez... nu folosesc demult... Prietenul meu, Fericire... Femeie, Plînset...
Maternitate
Pîntecul meu nu-și știa rodul tînjea în noapte, visa în ziuă scormonit de fuse nevăzute. Între noi barieră de sînge, închipuiri de riduri iubirea între oase și dinți... Vei mai știi, vei mai
Inter Act
Printre noi Odată... un om Cu constelații în orbite și pe gînduri. Coridoare nesfîrșite, magie într-un degetar de lut, întrebări și neliniști, scaunul pe catedră și el printre noi, Cafeaua
