Antimorfic

îți ascult coșmarurile cu podul palmei mă zgîrie amintirile în ele ești mereu mai înalt adîncit în întrebări mîinile întinse după aceleași draperii mînjite de soare pe ceafă mi se preling cioburile ultimei dimineți le înșir de glezne îmbrac un gînd alb și o tăcere albastră sărutul străzii mîngîie tandru tălpile crestate ..................................... spune-mi... între hidrele adormite ai găsit chipul meu?