Poezii

Inima mea e un ocean fără țărm, îmbrățișat de cețuri albastre. Dhara le dă la o parte când vrea să vadă răsăritul ghemuit în atriul meu stâng.

CVCristina Voicu

0

2

Dhara adie deasupra orașului. Gândurile lui caută un semn că exist. .................... Dhara deșiră iubirea la capătul lumii. Razele ei umezesc ceasul incert din diminețile mele aproape

CVCristina Voicu

0

0

Sigur un djinn mă visează. Degetele lui mă găsesc albastră... mult mai tentantă ca o pisică de mare sau un ghețar șoptitor. Singur un djinn mă visează. Brațele lui nu zdrobesc nicio

CVCristina Voicu

0

2

morții mei colindă noaptea cu sufletul în brațe plimbă în scaune cu rotile o iarnă cu prea multe secunde fracturate... încăpățînată simulez pe ziduri piesă de teatru fără nume legate cu sîrmă

CVCristina Voicu

0

1

îmi odihnesc tîmplele pe mușchi încolțit genele vopsite crud răscolesc liniștea din zori acorduri cresc cioplesc ferestre spre mine de ieri de azi etern flămînd caut un nume pentru ziua de

CVCristina Voicu

0

1

nici un spasm, nici o frică nu-mi răscolește lumina iau creionul roșu tocit îmi desenez inimi pe frunte și pe tălpi pășesc pe nisipuri încinse e liniște carnea arsă miroase a mere și

CVCristina Voicu

0

0

ți s-a oprit un cărăbuș pe suflet îl deschid și privesc moliciunea apatică sub care îți ascunzi dinții chiar și cel ciobit în carnea mea cînd lumea se închidea de prea multă primăvară rotesc

CVCristina Voicu

0

4

(ieri) mi-am împăiat visele și le-am vîndut în tîrgul de vechituri cel mai bine au mers cele cu tine spînzurat de grinda din față păreai atît de fericit puțini au rezistat tentației de a te

CVCristina Voicu

0

0

îmi schimb culorile șopîrlă gigant plescăind apatic în colțul ochilor crește lipsit de oase chipul tău nici o dimineață să pot să-mi spăl neliniștile o mie de fețe fără sens le îmbrac la

CVCristina Voicu

0

3

liniile palmei mele se întîlnesc ciudat răsfoind locuri unde nu ești unde nu sînt adunată în nisipuri mișcătoare plutesc fericirea unei clipe luminile orașului țiuitul din urechi - așa se strigă

CVCristina Voicu

0

0

știu că te vei întoarce în ziua în care te voi dori cel mai puțin că nu voi mai simți decît scîrba și vina de a nu putea să îți spun nu te vreau urăsc mîinile tale lipicioase răsuflarea de cotoi

CVCristina Voicu

0

0

nu mai am nimic în mine găuri negre, găuri albe nisipuri violet fără timp pentru înălțat zmee încrucișate străzi, cimitire, paiațe fără chip rindeaua cu care îți cureți pielea de mirosul

CVCristina Voicu

0

2

trecea prin mine fără a pune punct ........................................ castel de bețigașe cînd eram mică îmi plăcea jocul ăsta poate dacă iau gîndurile și le arunc în poală voi reuși să

CVCristina Voicu

0

2

trec pe sub ochii tăi cum trece un val pe sub o piatră adormită mestec tăcerea o aplatizez, o rostogolesc în boabă de mazăre sau în țăruș adînc înfiptă inima să cînte alungîndu-și demonii

CVCristina Voicu

0

0

îmi adîncesc trăsăturile feței scobesc fiecare sinucidere pînă nu mai rămîn decît fibrele sforii moleculele de opiu geamul spart gustul asfaltului creta ce-mi desenează mîinile

CVCristina Voicu

0

4

nu-mi cresc cuvintele așa cum aș vrea se rostogolesc prin ceață, ea cîntă și eu privesc pe chipul tău un singur semn am distrus demult partea aceea a creierului unde toate au sens în mine acum,

CVCristina Voicu

0

4

în mintea mea rune de neînțeles adună desfac snopi fumegînd pe acoperiș nici o gaură albă doar cuiburi crescînd în lună (oare și visele regizorului miroseau a guano?) adun ochii din

CVCristina Voicu

0

2

Împletite deșirate împletite deșirate un cuvînt pe față două pe dos .......................... decartez trei inimi de pică vreau o rigă de tobă și un paj de caro presimt o

CVCristina Voicu

0

0

perpendicular pe axul minții mele stă sufletul tău am încercat în zadar axiomele cunoscute formulele chimice pentru o linie paralelă sau măcar ovală glisez pe lentile de nisip rubiniu nu mi-am

CVCristina Voicu

0

1

cineva mi-a încurcat visele cu ale unui cărăbuș de mai poate de aceea diminețile mele miros a pămînt tînjesc o rază de soare să-mi dezmorțească elitrele atîrnată în păr lumina să scuture castanie

CVCristina Voicu

0

0

tristețea mea... iapă lăsată noaptea să pască rîme în pustiul orașului ochii tulburi piele flască pe cartilagii caut printre stîlpii de telegraf mirosul copilăriei mele pietriș ud fumul viselor

CVCristina Voicu

0

0

noapte-n lună pretext pentru toți lupii singuratici să-și scheaune nefericirea prin colțurile birturilor pe stradă lumina urcă stingher în felinare clipesc cu grijă pașii mei asta nu are cum

CVCristina Voicu

0

2

Beau cafea studiez punctele de pe ecran și cum aș putea să le fac să curgă dacă mă uit la ele intens, ea nu va mai fi singură și janis joplin va cînta despre urși albi așteptînd îmbrățișați

CVCristina Voicu

0

0

Număr oile, vacile, caprele firele de iarbă din părul tău, mereu impare, undeva aceeași greșeală rumegă impasibile, crengile, inimile, eu acolo între buzele lor bol amestecat cu salivă regurgitat

CVCristina Voicu

0

2

am găurit în atriumul drept o poartă speram să-ți crească rădăcini mâini modelate prin carnea mea să-mi acopere sânii cu ceață. mi-am învățat oasele roată de foc să-ți mistuie gîndurile în

CVCristina Voicu

0

0

Într-o zi voi scrie despre toate minusculele crustacee ce-mi mișună neîncetat ridicînd praful sinapselor. Adesea mă împiedic în antenele lor cînd vreau să-mi revendic amintirile. Sunt

CVCristina Voicu

0

3

Dălți de lumină decojindu-mi pulpele de miez. Ochiul întors pulsează sub tîmple valuri roșii sorbite de spumă. Cutremur ultimele redute ale fricii. Răstignită pe o ramură de

CVCristina Voicu

0

0

Septembrie castan ruginit între noi. Scoarță sub unghii, cuibărite sub coaste zdrențe de fluturi... Risipă de membrane, arcuind sub pleoape solzi aurii... Umed polen desenează pe dinți Primul

CVCristina Voicu

0

0

S-au cuibărit cașaloții în creierul meu. Risipesc cerul, Cozi zvîcnind scuipă iluzii. Liane de ambră alungă despletite cărări în chenare de tină... Moscate amintiri împlîntă în

CVCristina Voicu

0

0

Tu unde ești? Am uitat de mult Spre care punct cardinal Îmi închinam pleoapele cînd Obosite treceau prin mine Frunze rotind Prea devreme... Prea tîrziu scuturînd Asfaltul turnat pe prima

CVCristina Voicu

0

0

Ce-ar fi de data asta Să mimăm Nevoia unuia față de celălalt? Am continua firesc... N-ar mai fi Papagalul euforic cu pene albastre Sau castravete dezamăgit privind luna... Ar fi Te

CVCristina Voicu

0

0

Când te-am văzut, Ochii tăi arși Mistuiau Aceeași Nemăsurată neputință. Cuvintele Zăceau dezgolite Între noi. Ai fi putut Să întinzi mâna Să-mi asculți gândurile. Aș fi putut Să-ți

CVCristina Voicu

0

0

Lungă și deșirată Năluca Își alungea Vertebrele, Crengile, dinții... Era ca și când, Era ca și cum, Nici nu mai era lumea mea, Nici nu mai era ochiul meu... Urme de melc, Cenușă de

CVCristina Voicu

0

0

Mi-am pierdut Unicornul Într-o secundă de ceață. Umbra mea Șovăie Nesfârșită... Licheni încolțesc. Mă dor tâmplele De strigătul lor. Sloiuri rătăcite Îmi încălzesc Inima. Și nu te

CVCristina Voicu

0

0

Aș vrea Să mă desfac Străvezie În fața ta. Urmele noastre Nu-și mai găsesc Scoarța dintâi. Închid între coapse Scoici și valuri Neîntoarse la țărm. Picură,

CVCristina Voicu

0

0

Orele mele Mușcă invidioase Sălbatice carii Râcâie și smulg Crepuscul după crepuscul. Tu, Chircită memorie Așteptând Să-ți crească alge pe suflet Și pe unghii. Eu Cu brațele

CVCristina Voicu

0

2

Căutam copaci Pe care să îi împerechez Pentru un asfințit durabil. La lumina întunericului Am fi putut construi scară nevăzută Să ne ajungă pînă la un Dumnezeu mai mic Sau mai mare... N-a

CVCristina Voicu

0

2

Timpul meu Închis Într-o clepsidră Neîntoarsă De nimeni. Undeva, Pe un drum nedeschis Crește Liniștea mea. Criptă De lumină Caut În nopți fără început. Ritmuri Nerostite Toacă Co

CVCristina Voicu

0

4