Poezie
Avatar
1 min lectură·
Mediu
îmi schimb culorile
șopîrlă gigant plescăind apatic
în colțul ochilor crește lipsit de oase chipul tău
nici o dimineață
să pot să-mi spăl neliniștile
o mie de fețe fără sens
le îmbrac la întîmplare
nu simt nimic
în cerul gurii doare uscată sperma ultimei nopți
umezesc cu limba, mestec cu grijă
țes lungită pînă în pămînt
păpușă pentru o fericire gonflabilă
033908
0
prima strofă, scrisă mai bine, este totuși sufocată de metafore grele, cifrate:cum dezbraci de oase niște fețe?, mă rog, licențe poetice, da\' orișicât...
mie mi-a plăcut ludicul din poezeaua ta, dar nu-l simt închegat, nu are fluența necesară decriptării mesajului, iat titlul, ce are a face cu textul?
cred că mai tre\' lucrat la text!
cu prietenie,
eugen