Poezie
Antract
1 min lectură·
Mediu
morții mei colindă noaptea cu sufletul în brațe
plimbă în scaune cu rotile o iarnă cu
prea multe secunde fracturate...
încăpățînată simulez pe ziduri
piesă de teatru fără nume
legate cu sîrmă clișeele… par o viață rezonabilă
fericirea mea scrisă în praf
într-o zi, cînd am să uit că te iubesc, voi fi mai cuminte, promit
013.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Voicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Voicu. “Antract.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-voicu/poezie/1814717/antractComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCălin Sămărghițan✓Imagini sugestive și consonante, clădesc toate o atmosferă gotic (îți spune ceva?) introspectivă. Mi-a sugerat și o mică răfuială cu timpul și o încercare de a lega în sârme fragmente dezmembrate ale unei aceleași viziuni. Aidoma unui tingling de vânt. Fericirea e iluzorie, ne spune praful, viața rezonabilă necesită retușuri. Iarna aceea, și ea dezmembrată, plimbată în scaunul cu rotile imprimă atmosfera unei reci judecăți ce-ți dă frisoane. Deci bună atmosferă, o poezie solidă și bună. Stă pe picioarele ei. Aș elimina acel \"promit\" din final.
0