Poezie
Insomnie
1 min lectură·
Mediu
Număr oile, vacile, caprele
firele de iarbă din părul tău, mereu impare, undeva aceeași greșeală
rumegă impasibile, crengile, inimile, eu acolo între buzele lor
bol amestecat cu salivă regurgitat din nou și din nou, totuși eu...
încă trează și mîzga asta, nu-ți mai simt gustul
pe limbă greiere stafidit, au trecut și rinocerii prin lutul ăsta
aș vrea să pui puțin roșu în verdele meu
roșu așa... de sărut visceral, pisicile scăpate din lesă au întotdeauna roșul ăsta
pe dinți și în locurile alea unde se iubesc, unde se sfîșie a reîncarnare
desenează-mi și mie roșul ăsta pe coapse
să pulseze flămînd, să uit cum scrîșnesc oasele
să uit și să dorm, să uit...
023.696
0
cred ca daca ai aerisi putin tecstul ar fi unul cu adevarat rezistent la somn.