Poezie
jurnal cu dublu de cord
1 min lectură·
Mediu
tata n-a mai îmbătrânit iar mama
era deja prea bătrână când aș fi putut să-i iubesc
ca orice mușchi credința se hrănește cu lumină
și așa cum inima se excită singură ea nu are nevoie de obiect
altminteri de ce? mi-ar curge sânge din nas când mă închin
am tăiat frunzele care-mi purtau spre inimă păsări
am tăiat rădăcinile care-mi purtau spre inimă ființe cu înaltul stins
dar ea bătea
mă bătea cu nervii ploii
șiroind peste ziduri și peste umeri de lemn
s-a întâmplat tot la o înmormântare
mi-am scos inima
și am acoperit-o cu prima pagină smulsă din iov
a continuat să bată
a bătut chiar și când
cu fiecare lăcustă pierdea o bucată
și soarele e o inimă mi-am zis
măcar un ventricul
de aceea el bate el arde încet
ca umbra unui clopot pe-o buză de aer
numai când cerul va prinde să șuiere voi afla
că numele meu nu se mai hrănește cu sânge
că zborul meu prin pământ a pierdut din cuvânt
îmbrăcați-mă atunci într-o coajă fibroasă
și faceți din mine colivă sau țuici
035.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “jurnal cu dublu de cord.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1773359/jurnal-cu-dublu-de-cordComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CS... ca am fost pe aceeasi lungime de unda.
Personal, as alege varianta ta.
Mi-au placut in mod special: \"inima se excită singură ea nu are nevoie de obiect
altminteri de ce? mi-ar curge sânge din nas când mă închin\", \"dar ea bătea
mă bătea cu nervii ploii\", \"și soarele e o inimă mi-am zis/ măcar un ventricul/ de aceea el bate el arde încet/ ca umbra unui clopot pe-o buză de aer\".
Sfarsitul mi-a placut prin turnura pe care a luat-o tonul romantic, mai inspre tuici. Foarte inspirat. Desigur, pe gustul meu.
Sunt capabila sa vad si obiectiile legate de \"soare\", \"inima\", \"pamant\" samd.
E cumva ca-n lego, cu aceleasi piese poti face nshpe constructii, conteaza pana la urma mesajul.
Personal, as alege varianta ta.
Mi-au placut in mod special: \"inima se excită singură ea nu are nevoie de obiect
altminteri de ce? mi-ar curge sânge din nas când mă închin\", \"dar ea bătea
mă bătea cu nervii ploii\", \"și soarele e o inimă mi-am zis/ măcar un ventricul/ de aceea el bate el arde încet/ ca umbra unui clopot pe-o buză de aer\".
Sfarsitul mi-a placut prin turnura pe care a luat-o tonul romantic, mai inspre tuici. Foarte inspirat. Desigur, pe gustul meu.
Sunt capabila sa vad si obiectiile legate de \"soare\", \"inima\", \"pamant\" samd.
E cumva ca-n lego, cu aceleasi piese poti face nshpe constructii, conteaza pana la urma mesajul.
0
A\" și soarele e o inimă \" Contrastul apare între \"înmormântare\" și \"soare\". Cred că sunt rare poeziile în care să apară și \"înmormântare\" și cuvântul \"soare\" și în care să se păstreze nota tristă. Interesant. A, și încă ceva: îmi place că mai toate elementele primordiale apar aici: pământul, aerul, lemnul, focul..iar țuica de la final este apa. :)
0
si miraculoase renuntarile: \"am tăiat frunzele care-mi purtau spre inimă păsări/
am tăiat rădăcinile care-mi purtau spre inimă ființe cu înaltul stins\".
stii, imi place tot. dar chiar vrei sa faca din tine coliva sau tuici?!
cu aleasa apreciere,