De partea cealaltă

destul de uzate imaginile cu maluri de rau sau sine de tren. totusi e surprinzatoare ideea de a vrea sa il seci. de asemenea si continuarea cu vindecarea. imi place tocmai ca recreezi pe chestii tocite. e periculos, dar vconsider ca ti-a mers.

Paralelismul și arma lăsată în jos cred că esențializează acest poem. Imposibilitatea apropierii dar și a îndepărtării și mai ales imposibilitatea aruncării responsabilitatea dispariției asupra celuilalt se adaugă într-un carusel repetat veșnic al prezenței și absenței în el cu el fără el.
Îmi place această esențializare, mult mai puternică decât în altele, sper că nu am bătut câmpii cu grație
Cu multă prietenie
PP

...cu Leonard. Cred ca sunt sintagme care ne duc imediat cu gandul la cliseuri, depinde de contextul in care sunt folosite. Ai reusit sa le invii si cred ca e un challenge la care eu una nu m-as incumeta, de aceea... toata admiratia. \"Suntem două șine de tren\" e un vers pe care nu te-ai opri, dar \"Suntem două șine de tren/ care nu se vor vindeca prea curând\" e fin, savuros, te opreste o clipa.
E placut sa trec prin poeziile tale, e ca o colectie de sentimente usor de retrait, nu in sensul de facil ci de fara efort.

poezia ta e ca un bună ziua prietenesc care te întreabă, ce faci? te mai dor dinții? ia un calmant...da, un calmant pentru suflet foarte ușor. mesajul îmbrăcat în simplitatea dezarmantă a cuvintelor pătrunde la suflet și nu-l poți refuza. o poezie care izvorăște din suflet nu are cusur și nici nu o poți comenta pentru c-ar însemna dezonorarea cuvântului din care ne adăpăm inimile înfierbântate.

\"suntem două maluri ale unui râu
pe care nu-l pot seca niciodată
încep să deschid geamurile după ajutor
să mă absorb doar câteva minute
în praf, în zgomot, în primul trecător
să-i fur sângele și să mă bălăcesc
fără să știe că fug
și mă ascund în el \"

câtă eleganță în exprimare!

cu sinceritate,
teodor dume,

ai o scena cu mai multe decoruri care se termina cu intrebarea: tu? dintr-o alta lovitura de zaruri (perspectiva), daca ar fi vorba de dragoste invarianta la rearanjari, despre el stii deja, dar se pare ca nu accepti ceea ce stii. in poem ai mult parti superbe. uite cadrele:

prima perla:

deschid geamurile după ajutor
să mă absorb doar câteva minute
în praf, în zgomot, în primul trecător
să-i fur sângele și să mă bălăcesc
fără să știe că fug
și mă ascund în el

al doilea cadru:

ploaia începe
deschid umbrela
tu?

al treilea cadru:

tu îmi faci cu mâna
treci strada și sari în necunoscut

de aici vin alte cadre. daca necunoscutul este primul trecator se intampla ceva. daca este altul, acest ceva nu este definitiv exclus... sigur, sinele nu le poti vindeca de paralelism asa cum nici raul nu-l poti seca intre cel doua maluri. dar poate, tocmai aici este norocul. pe ce ar mai pluti barca? singurul in plus in decor imi pare inamicul

imagini uzate nu există. e ochiul săturat de felul în care îi place să creadă că arată ceea ce vede. felicitări. un poem provocator, lesne de citit (cum cred eu că îi șade unui poem:) dar un scenariu redus esența dramaticului din noi...e destul? mai scriu? te apropii...citești...încă scriu...închei...ăsta e poemul tău.
imagini uzate nu există.

leonard,
intru in mocirla dar ies curata.
dl.Plopeananu,
este clar un paralelism, niciodata nu vom reusi sa ajungem dincolo oricate poduri am incerca, ele se vor ruina.
cristina,
nu am avut intentia sa imbunatatesc clisee sau imagini tocite, m-am gandit decat la simple comparatii dintre doi oameni, cu sau fara destine asemanatoare, dar care se arunca in ape tulburi sau in fata trenului, si culmea nu pt a se intalni, nici vorba, e irelevant acest gest, pt a demonstra ca legile naturii pot fi zdrobite. vor reusi?
teodor,
da, poemul e simplu. buna, ce faci? la tine pe mal cum e azi? e soare? sunt nori? uite umbra mea sa-ti tina racoare.
mircea,
ai strabatut fiecare celula a poemului, ma mir ca ai iesit viu:):)practic ai citat aproape tot, ma bucur ca ti-a placut.
gabriel,
asa ziceam si eu, un scenariu dramatic asa cum ii sta bine unui poem. uite, de pe malul celalalt iti fac cu mana, daca e ceata si nu m avezi, nicio grija, sunt tot acolo, nemiscata de secole.

cine se incumeta sa treaca apa, mai bine alege varianta secarii ei, e cel mai simplu drum.
:):)
va multumesc si va mai astept
mcm

Carmen, ai scis un poem într-un ritm alert, în care la un moment dat vrei să deschizi geamul să strigi după ajutor, dar n-am să stric frumusețea acestei poezii cu un comentariu banal.În Cluj a ieșit soarele.Închid umbrela.Tu?

Cu prietenie,
Victor

doua melodii, ritm alert, vb ta
doua maluri, ambele nisipoase, alunecoase, pline de crocodili
doua jumatati de mar, una ura, alta iubire
doua sine de cale ferata, una care o rugineste si pe cealalta
doua maini,ale unui trup unde locuiesc doi oameni
doi oameni, el si ea
inchid umbrela
o ceata de ingeri
trece mai departe
doi oameni, el si ea
nu au adapost
mcm