Cristina Sirion

de acord cu linia poemelor tale.
observatia era ca ultimele nu urmeaza tocmai linia aceea.
iar grotesca mi se pare \"zicerea\" ultimei strofe, gandul ca cineva ar putea tine o pereche de sosete sub niste clape de pian. metafora e excelenta, drept pentru care inteleg celelate opinii si steluta mi se pare acordata pe drept - poemul e fantastic in idee. cred ca finalul acela putea fi colosal daca mai asteptai un moment, si spun asta tocmai pentru ca ti-am citit poemele si cred in momentul ala al tau. in felul meu, tocmai am gasit poetul favorit in intr-o persoana autosuficienta, care se raporteaza la propriile-i creatii in aproape tot ce spune. ma intreb inca o data, oare cum se va intoarce imbecilitatea faptului ca spun exact ce cred, impotriva-mi. noroc ca nu conteaza.

despre partea cu amuzatul, l-as cita pe Bing Cosby spunand ca daca reusesti sa gasesti partea amuzanta in orice lucru, totul ti se va parea mai usor de indurat.

e undeva intre explicatie grotesca si metafora... muzicala?
remarc imaginea, din nou insa am aceeasi impresie de jumi-juma, undeva intre frumos si grabit/ neterminat. evident ca mesajul se prinde, e frustranta impresia ca s-ar fi putut mai bine. pur si simplu finalul e prea abrupt pentru restul continutului, care e chiar remarcabil. ma contrariaza modul in care poeziile tale par sa intoarca spatele in fiecare final. fac observatia in speranta ca-ti va fi utila la un moment dat si nu pentru ca poezia asta n-ar putea fi exact atata cat e.

stiam ca voi citi poezie aici, inainte de-a deschide.
ca de obicei, o poezie care lasa loc liber atat cat iti trebuie ca sa te poti misca prin ea, e ca si cum cuvantul nu spune ci poarta. in fond asta e poezia, daca versurile n-ar fi aripi, ar fi grilaje. si-mi spun cata dreptatea am, acum cand tocmai am remarcat subtitlul. o, da, perceptii de nisa. :o)
se vor gasi pareri care vor spune (poate) ca nu-i suficient de explicativa. eu spun, ce bine ca nu-i.
e de-o frumusete aproape ireala, poate tocmai fiindca-mi pare distilata pana la esenta. uneori avem nevoie de-o pauza de cotidian, de umblat cu bocancii prin poezie.
o steluta, cu toata increderea.

daca mai era nevoie, voiam sa te incurajez sa pastrezi repetitiile acelea, doar pentru ca s-a intamplat sa fiu exact pe lungimea de unda a intentiei tale, si nu pentru a contrazice antecomentatorii. fac parte din personalitatea poeziei, curge foarte bine cu ele. in rest... nu mai am nimic de spus fata de cele deja spuse. sunt poezii pe care dupa ce le citesti iti spui \"in sfarsit, e altceva\". felicitari.

nebunie, m-am intrebat cum de-a fost posibil sa-ti imaginezi tot cadrul.
e prima care-mi place fara rezerve, am tendinta de a filtra totul pentru a pastra doar ce pica exact pe \"sabloanele\" mele; poezia asta te trage ca printr-o palnie, n-ai reactie pana la final. nu stiu daca felicitari e bine spus, in orice caz, mai scrie asa. amestecul fantastic (magic)- terestru te prinde surprinzator de bine.

poezie pura, curajoasa, reuseste sa fie originala pe-un schelet destul de cliseic. prinde esentialul fara pic de efort.
excelent spus \"ai zice că e o leneșă înnămolită în oameni\", asta ca sa citez ce-a avut cel mai mare impact asupra mea, desi e greu sa scot firul care m-a prins, poezia e un bloc fara dilutii.
sper sa aiba cat mai multi cititori.

e, evident, \"poezia\". deci graba, nu neglijenta. e important.

nu cred ca \"sau asa ceva\" isi are locul acolo. pezia pare ca incercuieste un mesaj fara a-l marca suficient. te-as ruga sa o continui, sa o reiei cumva, desigur, daca simti acelasi lucru. acel \"ca in niste solzi\" vine ca o rezolvare subita, am avut impresia ca te-ai plictisit, ca aveai ceva mai mult de spus.
dealtfel oscilez intre impresia ca-i simplu frumoasa si cea c-ar fi neterminata. punctul forte e imaginea clara pe care o traseaza in cateva cuvinte, casa invelita in iedera e poezie in sine.
ce bune ar mai fi si alte pareri.

un poem hatru, fara a-i lipsi mesajul si sensibilitatea. combinatie pe care rar am vazut-o in alte parti, bine stapanita.
mi se pare ca firul se rupe la \"cu niște ochi demențiali\", cred ca are destula \"sare si piper\" finalul, ii ia cumva din sensibilitatea de care spuneam, dezechilibrand raportul.
ca de obicei, mi-a facut placere!

mi s-a parut delicat, desi puternic in imagini. nu mi s-a parut c-ar fi avut un mesaj distinct in afara de-o stare de \"îmi venea să strig/ tată, ni se apropie sfârșitul\", pana la final, cand \"unde sufletul meu se întoarce și azi
să revadă coșmarul cu mărgăritare\" l-a luminat parca deodata si l-a facut poem. nu stiu daca purtatul asta de mana ca pe copii carora le deschizi deodata o usa exact cand nu se mai asteapta e o tehnica, sau e pur si simplu Tama. e remarcabil, in orice caz.

dar mi s-a parut zguduitor de real.
nu vreau sa fiu acolo, poate pentru ca locul mi-e prea familiar.
nu-i pot judeca frumusetea, valoarea artistica pentru ca pare plecat dintr-o motivatie care-l aduce involuntar in sfera artistica si, impresia e ca nici nu-ti pasa de asta neaparat. scrisesem \"te felicit\" dar e total nepotrivit. admir autenticitatea lui, ii da o forta care te poarta exact acolo unde trebuie.
si pentru ca trebuie sa motivez steluta asta, am sa spun ca e pentru poemul din spatele cuvintelor.

\"aș da cu toate umbrele și toate personajele de pereții
ăștia din trup, de aici, dinlăuntru, să ascult cum se aude
simfonia lor până dincolo de ferestre\"

mi se intampla rar sa ma transpun in ceva spus direct, fara linii ocolitoare, fara metafore-ascunzis. sper sa fiu inteleasa. :o)

emilian
multumesc de oprire, sunt de acord cu obiectiile. repetitiile le-am observat chiar, am oscilat intre a crea un ritm sau a face o greseala. pasarea albastra din final e mai mult o explicatie pentru titlu si-o afirmatie gen identificare, n-are nicio greutate.

d-le Sibiceanu
am deschis pagina convinsa ca vor fi comentarii negative sau deloc, traiesc cu impresia ca poezia e mai mult o cautare si deci, mereu imperfecta. cand incetezi sa mai cauti si ai in sfarsit sansa de a fi multumit, aproape cert nu mai ai nimic de spus. voiam la un moment dat sa specific pe pagina mea ca nu am nicio intentie de publicare, cred ca trebuie sa fii foarte departe de multimea celor care o face, pentru a avea sens sa publici ceva. faptul ca treceti din cand in cand, ma bucura mult. o, ce bune sunt incurajarile. multumesc! :o)

laurentiu
\"odata am visat\" mai are nevoie de explicatii? daca da, te astept. multumesc de trecere.

CM
Am ras cu pofta, da, ai dreptate. Dar tocmai de-aia nu se cheama \"gaita albastra\", sau nu e iarna cum e vara. :o)
Intrebarea e excelenta. Sonoritatea are greutate pentru mine, pot spune chiar ca-mi place atat de mult \"bluejay\" incat m-a dus (in parte) in poezia asta, cum o fi ea. Dealtfel sonoritatea nu cred ca-i mai buna sau mai rea decat orice alt element de inspiratie, fiecare are stimulii lui creatori (mult spus, in cazul meu). Oricum, ai sesizat bine, nu vad insa deloc problema.
Sa mai treci, imi face placere. :o)

am reusit sa prelucrez poezia oarecum involuntar, fara sfortari, am prins carevasazica un moment bun. habar n-am daca am reusit sa o fac mai clara sau mai poezie, dar am incercat sa tin cont de sfaturile tale pentru care iti foarte multumesc.

iti multumesc, dar are dreptate madalina - mai trebuie lucrat. titlul deja l-am schimbat putin, i-am vazut (in sfarsit) ridicolul asa cum era initial.
te-a dus bine gandul, cand am scris-o am avut si eu in minte o imagine ca de poveste, din aia cu copaci incolaciti pe usi si ferestre. cred ca m-am grabit si-am pus un schelet de poezie plus ceva suruburi. :o)

multumesc, raspund intarziat fiindca e o poezie care efectiv mi-a controversat viata si trebuie sa fac o mentiune: imaginatia e tocmai procesul mental care te poarta dincolo de orice identificare personala cu obiectul ei. deci sunt/ am fost/ voi fi cat se poate de happy.
in plus, poezia a fost un experiment, altii fac casatorii/ avorturi/ sosete and whatever else cu aceeasi usurinta, deci... why not? deja mi se pare un act cu mult mai nevinovat.

\"pisica de piele\" punea accentul pe pielea pisicii, pur si simplu. un fel de rasucire sub reflector, pe amanuntul din urma. e ceva prin care ar putea simti direct, fara a fi prea subtil. ok, nu ma mai justific, o sa diger tot ce mi-ai spus si intr-o buna zi cand nici dracu\' probabil ca n-o va mai citi, o voi modifica. cross my heart.

s-a vrut o poveste mai scurta/ concentrata - in general ma obosesc nararile excesive. dar inteleg punctul de vedere.
multumesc pentru comentariul elaborat, cred in forta constructiva a criticii, deocamdata voi sta sa mai diger pentru simplul motiv ca sunt prea prinsa in ce am intentionat ca sa pot recunoaste ceva ce inca nu vad.

mai intai, multumesc de semn.
poezia e ok sa fie perceputa in toate felurile posibile, al tau e unul valid. probabil ca-n poezia buna subiectivismul reuseste sa convearga.
o explicatie care se cere este la \"cantec de paie al canarului? inteleg, e o imagine nerealista. dar ce vrea sa spuna, in sinea ei?\"
Inseamna ca:
precum toate evenimentele ce te pot toci, nu se vor opri la vreun semnal rational, lucid, cu sens sau importanta. Se leaga in mesaj de strofa care-o urmeaza. De unde si tot \"balastul\" suprarealist, ca intentie de realizare a absurdului.
Recunosc, poezia nu-i neaparat unsor descifrabila la o prima citire, iata inca o hiba de care nu-s prea mandra. Dar e \"my baby\" si-i mai dau o sansa.
apreciez franchetea, nu-mi convine dar o prefer.

*** se traduce \"de acord\". De acord cu Sophie. Scuze pentru balbaiala.

cu Sophie.
nu-mi place \"calculez lucid\", motiv pentru care prefer varianta propusa de Madalina.
Poezia e foarte frumoasa, nu-i neaparat optim pusa in cuvinte. Important e ca trancende. Paradoxul e ca ajung sa ma intreb daca, incercand s-o pui optim in cuvinte, va mai avea puterea asta. Habar n-am. :o)