poveste uimită cu un cîine

ego vs humility si sadism vs regret. ori doar lupta pentru supravietuire inainte/ during si mai ales after recesie..:D
oricum, echipa in chiloti rosii cistiga, cu ochii pe trofeu si mina pe jugulara adversarului.

..iar de data asta totul se contureaza intre ciini (amfibie vs terestru) deoarece \'dog eat dog\' and \'Miserere dominus, canis mortuus est\'..Amen!

qed

Way to go, G!:)

I really felt awful that time Cory. Și nu pentru că n-am putut mînca un cîine :(

nu are ce cauta uimit acolo. parerea mea.

si

caine scafandru, schimba imaginea intr-un sens diferit. scafandru implica musai un costum. pentru mine e o piedica in constructia mentala a poeziei, mai ales ca acel caine l-am vazut inotand fara nimic pe el.

este un poem cu gust de amiaza. :) (gustul amiezii tine de interior si de trairile copilariei, si e bun)

ai dreptate încă odată: ajunge uimirea din titlu. am schimbat pe ici pe colo inclusiv scafandrul. mersi fain de intervenție și aprecieri. te mai aștept, numai bine.

un poem hatru, fara a-i lipsi mesajul si sensibilitatea. combinatie pe care rar am vazut-o in alte parti, bine stapanita.
mi se pare ca firul se rupe la \"cu niște ochi demențiali\", cred ca are destula \"sare si piper\" finalul, ii ia cumva din sensibilitatea de care spuneam, dezechilibrand raportul.
ca de obicei, mi-a facut placere!

finalul e cool în sensul realist al cuvîntului, Cristina. Tot ce transpare poate e un regret dar mai ales victoria visceralului asupra sensibilității. E un contrapunct acolo, un fel de trezire din coșmar. Mersi pentru impresii și apreciere, acum sunt dator vîndut :)

să ști că nu mă așteptam e o surpriză big time...
cu ”și” nu mă împac pentru că o lălăie și pierd din fluență. și plus că e și în plus:)
nu e o neapărată alegorie decît pentru cei care au spirit interpretator. morala: fiecare cu fiecarea lui!
alte comentarii pe alt sait mi-au lipit conexiuni abracadabrante pe acest text inclusiv cu Arghezi și V.Leac și mai știu io cine. nu știu de unde pînă unde dar nu cred că e cazul. e un text cu influențe suprarealiste, Ștefan știe bine. și pe urmă i s-a reproșat artificialitate: nu poți să-i rupi ambele picioare unui cîine cu o piatră. io cred că într-un coșmar poți foarte bine. chiar dacă pare rupt din realitate...
foarte mersi fain de înstelata apreciere maitre!
să aiurim numai de bine!

e o surpriză big time să ști că nu mă așteptam...
”și” nu prea e bine-venit la mine pentru că pierde din fluență. și pe urmă e și chiar în plus :)
nu e o alegorie ai dreptate dar se interpretează. e un coșmar la limita realității.
despre critici numai de bine desigur:)
mersi fain maitre pemtru înstelata apreciere!
să aiurim numai de bine!

Un vis liniștit ce se transformă în coșmar, dureros și sângeros de real, și salvat în ultimul moment de trezeală! Captivează si desenează fain scenele, exprimarea nu-i prea elegantă... da-i fain !