Poezie
replici înainte și după beckett
2 min lectură·
Mediu
mâna de gheață lipită de grilaj și inima cât un țurțure
cineva îmi vorbește tăios, uit că exist dincoace de privire
nu gândesc nimic, nu întorc replica, nu lovesc
încremenită de un timp, față în față cu viața mea
un tablou strâmb agățat, ceainic în prim plan, îmi imaginez
o infuzie încă fierbinte, singurul fluid pe care l-aș bea acum
fără durere
sprijin cu spatele perfect drept stinghia etajerei, îmi amintesc
altă replică \"e o capcană, atenție vă cade o carte în cap\"
și râsul sănătos, de parcă am fi fost fericiți
de la replica asta nu mai știu nimic, doar un urlet
pe care nu îl mai aude nimeni, un gong vid asurzindu-mă
noapte de noapte, de atunci privesc umbrele din colțul
cel mai de est al camerei, un personaj absent dintotdeauna
îmi zâmbește sardonic, mă captează încă în pânza lui
seducția asta a avut un preț ucigaș, îmi dau singură replica
curăț varul scorojit de pe tavan, aș da un pumn sau
aș da cu toate umbrele și toate personajele de pereții
ăștia din trup, de aici, dinlăuntru, să ascult cum se aude
simfonia lor până dincolo de ferestre
fără să îmi mai pese cum se strâng curioșii
și se zgâiesc aiurea ca la un ceremonial de moarte
097.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “replici înainte și după beckett.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13970156/replici-inainte-si-dupa-beckettComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
dar mi s-a parut zguduitor de real.
nu vreau sa fiu acolo, poate pentru ca locul mi-e prea familiar.
nu-i pot judeca frumusetea, valoarea artistica pentru ca pare plecat dintr-o motivatie care-l aduce involuntar in sfera artistica si, impresia e ca nici nu-ti pasa de asta neaparat. scrisesem \"te felicit\" dar e total nepotrivit. admir autenticitatea lui, ii da o forta care te poarta exact acolo unde trebuie.
si pentru ca trebuie sa motivez steluta asta, am sa spun ca e pentru poemul din spatele cuvintelor.
\"aș da cu toate umbrele și toate personajele de pereții
ăștia din trup, de aici, dinlăuntru, să ascult cum se aude
simfonia lor până dincolo de ferestre\"
mi se intampla rar sa ma transpun in ceva spus direct, fara linii ocolitoare, fara metafore-ascunzis. sper sa fiu inteleasa. :o)
nu vreau sa fiu acolo, poate pentru ca locul mi-e prea familiar.
nu-i pot judeca frumusetea, valoarea artistica pentru ca pare plecat dintr-o motivatie care-l aduce involuntar in sfera artistica si, impresia e ca nici nu-ti pasa de asta neaparat. scrisesem \"te felicit\" dar e total nepotrivit. admir autenticitatea lui, ii da o forta care te poarta exact acolo unde trebuie.
si pentru ca trebuie sa motivez steluta asta, am sa spun ca e pentru poemul din spatele cuvintelor.
\"aș da cu toate umbrele și toate personajele de pereții
ăștia din trup, de aici, dinlăuntru, să ascult cum se aude
simfonia lor până dincolo de ferestre\"
mi se intampla rar sa ma transpun in ceva spus direct, fara linii ocolitoare, fara metafore-ascunzis. sper sa fiu inteleasa. :o)
0
un poem care m-a ținut închisă în el până la final. am ieșit amețită și cu unghiile adânc înfipte în palme. nu pot să comentez nimic pe seama tehnicii, prozodiei și alte cele și nici nu are sens. e totul forță și mult, mult suflet.
doar o părere și multe trăiri amestecate,
Marga
doar o părere și multe trăiri amestecate,
Marga
0
Pasa, topitoria asta ne dă sens, orice ar fi.
Cristina, păstrează poemul din spatele cuvintelor, singura scenă unde se desfăsoară el autentic.
Marga, cred că cel mai fain ai simtit când ai putut iesi din ”închisoarea” poemului si ai putut respira, ameteala trecând.
multumesc frumos,
ela
Cristina, păstrează poemul din spatele cuvintelor, singura scenă unde se desfăsoară el autentic.
Marga, cred că cel mai fain ai simtit când ai putut iesi din ”închisoarea” poemului si ai putut respira, ameteala trecând.
multumesc frumos,
ela
0
Ca medic fiind de specialitate,am încercat să pătrund în psihologia autorului(autoarei)poemului dat.Imaginațiile și retrăirile și-au spus
cuvântul.Cred că sunteți o fire puternică,optimistă și curajoasă!
Sperați!Luptați!Învingeți!Cu sănătate și noroc Ion Cuzuioc!
cuvântul.Cred că sunteți o fire puternică,optimistă și curajoasă!
Sperați!Luptați!Învingeți!Cu sănătate și noroc Ion Cuzuioc!
0
Vasile: scuze ptr \"botez\", am văzut ulterior.
Ion: apăi de spiritul nu luptă, atunci ce sens au toate?
mulțumesc, ela
Ion: apăi de spiritul nu luptă, atunci ce sens au toate?
mulțumesc, ela
0
Recitind azi textul și văzând comentariile, am crezut că iar am realizat performanța unui comentariu în afara subiecului. Și, pentru că tot am fost invocat(!), să spun și eu ceva: mi-a plăcut acea antiteză dintre \"stările de agregare\" din primele două strofe, precum și \"filmul\" acesta al interiorului, în care totul seamănă cu o carte. Într-un fel, trimiterea la Beckett nu este întâmplătoare, fiindcă acel \"dincolo de\" are un ecou, aș spune, într-o revoltă interioară, \"dincoace\". Pentru că și autorul (înainte de) își caută personajele printre umbrele trecutului, și acestea (după) vin în întâmpinarea autorului și, cred că nu mă înșel, ar putea fi chiar acei \"curioși\" care \"se zgâiesc aiurea ca la un ceremonial de moarte\".
Eu aș spune mai multe, dar cred că ar trebui un eseu pentru aceasta. Și, acum, atent la replică, mă uit să nu îmi cadă vreo carte în cap!
Eu aș spune mai multe, dar cred că ar trebui un eseu pentru aceasta. Și, acum, atent la replică, mă uit să nu îmi cadă vreo carte în cap!
0
deși tare târziu acest răspuns (mai ales după invocarea de atunci), el vine cu adevărat spre a-ți mulțumi și a ne re-aminti, dacă mai era necesar, cât de absurd e absurdul din viață, mai presus de orice teatru.
ela
ela
0
Scuzele mele că revin după atâta timp asupra textului, dar, răsfoind texte mai vechi ale tale, am dat și peste comentariul acesta al meu, unde, recunosc, mă gândeam la cu totul altceva când scriam. Vorba lui Moromete adresată lui Cocoșilă. În fine, voiam să spun că referirea mea de atunci era la Pirandello, nu la Beckett, dar cred că se potrivește și așa.
0

un tablou strâmb agățat, ceainic în prim plan, îmi imaginez
o infuzie încă fierbinte, singurul fluid pe care l-aș bea acum
fără durere\" sunt versurile esentiale ale topitoriei din suflet.