Marga Stoicovici

astăzi a plouat cu lacrimi mari de grindină în spatele casei iar sufletul meu se făcu mic speriat, o bărcuță din hârtie de ziar undeva, sus pe catarg mai puteai vedea poza fetei de la pagina

nu m-așteptam să-mi spui tocmai acum și așa netam-nesam că mă iubești sau orice altă vorbă anti-gravitație capabilă să-nfigă din zbor în capul meu unul câte unul niturile din podul lui

oricât aș încerca să pară altceva nu fac decât să mâzgălesc cu creionul tocit prin rețelele de socializare luminile din vasele de-aramă înșirate pe Champs-Elysées apun odată cu

și ce îmi recomanzi să fac acum? copii bastarzi? câtă vreme nimeni (nici chiar eu) nu știe cu exactitate cine suntem și nici pe nume nu ne mai strigăm de-o bună bucată de vreme

diminețile aici la marginea oceanului mi le construiesc migălos din păsări și din zumzetul acela care seamănă cu pașii mei ciolane târâte prin nisip un cimitir de oase teribil de flexibile și

a treia țigară, a treia scânteie, uite un prilej bun pentru cel_ce_nu_vorbește! ochii mei ațintiți ca două silabe clare dintr-un cuvânt greu de descifrat, sofisticat ca o lespede căzută

sunt câteva începuturi posibile pentru poveste noastră de dragoste unui miriapod îi lipseau 990 de picioare chiar și așa ne-a cărat în spate o bucată de drum un licurici fumător era

ce am uitat să-ți spun este că tristețea mea nu are niciun gust acum când trece iarna gustul se adună în cămările oamenilor în casele lor apoi crește prin grădini și mai departe peste

văd o oboseală și un sictir aproape pretutindeni de parcă nimeni din tagma asta a noastră nu mai poate dormi un somn sănătos de opt ore eu trag noaptea la jug și recunosc, mă ajut de fiecare

oboseala mea credulă închisă într-o clipă cât o boabă de piper toate armatele tale de voinici dorm la ora asta, așa-i? iar numărătoarea zilelor se restrânge se face tot mai mică în raport

am pus orologiul bunicii să bată la șase de sute de ori până acum dar mereu am auzit mai întâi bataia aceea la ușă violentă, în noapte mereu altfel, venită parcă dintr-un vis dar nu, nu

o poveste spusă la gura sobei de bunica sau lumea luată de-andărătălea în coarnele vreunui țap ispășitor? o biată cățărătoare pe niște scări prea înguste o ființă mult prea masivă ca să nu

pumnul tău l-am simțit de-atâtea ori venind parcă să îndrepte legile firii unde eu sunt femeie iar tu ești bărbat căzând ca o ploaie peste obrajii mei sau înfundându-mi stomacul o lege nescrisă

de o vreme oboseala vine la întâlnirea cu ochii mei la ora exactă nu știu care pentru că tu când ai plecat ai luat cu tine din casă și ultimul ceas care ar fi putut să-mi amintească de petrecerea

tu mă rogi mereu așa frumos dar știi cât îmi este de greu să arunc ocheada aceea în spatele casei acolo sunt o mulțime de grozăvii iar când se lasă noaptea unele sunt înspăimântătoare de

mereu am pariat pe transformare așa m-au învățat ai mei dar tata era bețiv și mama îi plătea toate insomniile dimineața la medicina legală ei transformau ușor și sticla și paharul într-o

locuiesc la ultima ușă de la etajul patru al unui bloc cu patru etaje știu asta nu mă face în niciun fel deosebită de altcineva care de exemplu locuiește la ultima ușă de la etajul șapte al

De câțiva ani buni mă obosesc Sărbătorile de iarnă... și Paștele la fel atâta zarvă oamenii care încearcă să se bucure de câteva zile libere, poate și de o amărâtă de primă, să cumpere ceva să pună

același colț plictisitor de stradă aceeași priveliște mașinile parcate niște morți în cimitir dintre care unii chiar vor învia mâine dimineață nu e nicio glumă uneori ninge de exemplu acum și nu

din grota cu amintiri nu iese mai nimic acum când ploile acoperă aproape toate presupunerile noastre oneroase cum că ar fi sau nu ar fi mișcarea începe să devină plicticoasă ochii se repetă iar

a ține minte a avea libertatea de a fi cineva care vorbește fără să mănânce căcat mă relaxează mă pietrific altceva nimic exist numai când îmi fac analizele când aș dori să pot da

când îmi privesc mâinile mi se pare că ar fi prea mari sau prea mici oricum deloc potrivite așa cum pleacă din mine și nu duc nicăieri la fel cum azi mi-ai făcut bye bye sau la revedere