Poezie

Întâlnire. apoi să așteptăm liniștea

1 min lectură·17 ianuarie 2011

Mediu

de o vreme oboseala vine la întâlnirea cu ochii mei la ora exactă

nu știu care pentru că tu

când ai plecat ai luat cu tine din casă și ultimul ceas

care ar fi putut să-mi amintească de petrecerea noastră

ce părea că nu se mai sfârșește

spre dimineață îmi povesteai despre un bătrân îl întâlniseși în tren

venea să-și vadă fata studentă și nu mai știu ce

eu mă gândeam trebuie să cobor să-mi cumpăr un pachet de țigări

să nu uit să-mi iau și cheile din cuier și să fug atâta timp cât mai pot

cât încă mai sunt povești de spus

nu am mai făcut nimic am rămas până povestea s-a terminat

atunci când vine întâi încerc să lupt cu ea

la fel cum refuzi un musafir nepoftit

apoi mă gândesc greșești

oboseala e aici pentru că tu o chemi

ideea asta mă înmoaie

și-i dau oboselii binețe

e o senzație plăcută când nu te mai lupți

e ca și cum te îneci și nu mai dai din mâini

când nu te mai trezești pentru altar

la nuntă.

034746

Despre aceasta lucrare

Autor: Marga Stoicovici
Tip: Poezie
Cuvinte: 181
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Marga Stoicovici. “Întâlnire. apoi să așteptăm liniștea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marga-stoicovici/poezie/13968048/intalnire-apoi-sa-asteptam-linistea

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Vasile Munteanu✓17 ian. 2011

cred că merită să elimini unele redundanțe [două exemple, începutul: \"de la o vreme\" e suficient (de la o vreme încolo?) și finalul: \"când nu te mai trezești pt altar\", la fel]; ai o execelentă \"poezie de stare\", o liniște care se amplifică atât din interior, cât și din exterior; ceea ce obișnuim a numi comunicare devine din perspectiva acestei liniști numai un sunet de fond; sinuciderea pare vumva odihnă; nu lașitate (curat-șablon!), nu blazare, nu abandon, nu lipsă de vitalitate; ci pur și simplu conștientizarea evidenței că nu există valori supreme pntru a trăi; pentru că tu pleci. tu iei ceasurile cu tine. și, în tot acest timp: tu ești aici.

Nuta Craciun17 ian. 2011

o poezie cursiva care construieste punti pentru marea intalnire cu
linistea; sentimentul acut al oboselii descatuseaza nu preseaza,
acceptarea destinului semnifica aici de fapt forta de a privi in ochi realitatea, asa cum spunea si Vasile munteanu.
in sensul asta, ultimele versuri din strofa a treia cred ca nu surprind firesc ideea, pentru ca in realitate lupta inecatului nu induce o imagine tocmai \"placuta\", prin faptul ca e mai multa disperare in gesturile acestuia decat simplu abandon :)
numai bine !

Marga Stoicovici18 ian. 2011

am modificat \"încoace-încolo\" :)aveți dreptate. în legătură cu ultimul vers nu sunt convinsă cred că o să rămână așa în cazul în care nu găsesc ceva mai bun. orice sugestie este binevenită. mă bucur dacă am reușit să transmit un feeling care a și ajuns la cineva. nu am mers totuși până la sinucidere:)
mulțumesc pentru steluță.

D-na Crăciun vă mulțumesc pentru citire și pentru sugestii. inițial a fost \"ciudată\" dar apoi am schimbat cu \"plăcută\". nu știu care dintre ele e mai rea:).am încercat să surprind exact momentul abandonului, resemnarea și liniștea care-i urmează. mă mai gândesc.

O noapte liniștită vă doresc
Marga