Poezie
Primul poem de drum lung
1 min lectură·
Mediu
ce am uitat să-ți spun
este că tristețea mea
nu are niciun gust
acum când
trece iarna
gustul se adună în cămările oamenilor
în casele lor apoi crește prin grădini
și mai departe peste aleile trezite la viață
ca umbra mea pe-acest pământ
se-ntinde tot mai subțire
tot mai lungă
hai să purtăm pe brațe amândoi
orașul de tristețe la groapa de gunoi
tiptil fără să ne afle nimeni
să-l privim cum cade de atât de sus
cu toate casele
cu prăvăliile
cu baruri și cafenele
cu parcuri și bănci cu brațe
ca poarta sărutului
cu străzi cu caldarâm
cu tot
cu ploi
dar mai ales cu ferestrele acelea nenumărate
luminate până târziu în noapte
de după care
mereu
eram doar noi
002.740
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marga Stoicovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marga Stoicovici. “Primul poem de drum lung.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marga-stoicovici/poezie/13975203/primul-poem-de-drum-lungComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.