Poezie
Livada
cu mărgăritare
1 min lectură·
Mediu
Acolo vroiam să rămân, în livada de pruni,
să nu mai cobor niciodată la vale,
unde rana tatălui meu creștea și creștea, adâncă și largă
în ea prăbușindu-se toate casele
drumurile desfundate, turmele de oi și mieii abia fătați,
mă ghemuisem la rădăcina pomului cu seve circulând spre un soare
atât de limpede încât i se vedeau petele și crăpăturile
din care țâșneau furtuni magnetice,
adevărate mărgăritare îmi păreau mugurii perfect rotunzi,
iar în punctul cel mai de sus al cerului o ciocârlie scotea țipete
ce lunecau în jos devenind cântece,
nu-mi puteam rupe ochii de la seninul cerului,
îmi venea să împing toți bolovanii la vale,
să astup rana din care mustea sângele tatălui meu
încă viu, încă privind cu nădejde
mielul adus la patul lui înclinat spre genune,
în ziua aceea cu flori de prun deasupra capului
îmi venea să strig
tată, ni se apropie sfârșitul,
și ție și mie și ciocârliei și soarelui!
îmi venea să adorm sub copac în poziție fetală,
nu m-ar fi căutat nimeni,
nu m-ar fi găsit nimeni pe iarba tânără,
unde sufletul meu se întoarce și azi
să revadă coșmarul cu mărgăritare
035.099
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Nechit
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Nechit. “Livada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/13970261/livadaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INMulțumesc mult, Cristina!
Problema mea e că nu mă pricep la tehnici. Doar am grijă să spun limpede ceea ce am de spus și să descopăr lucruri și imagini la care nu mă gândisem până în momentul scrierii poemului.
Sună pretențios și naiv, da?
Te-aș întreba și eu pe tine ce tehnică ai, încât îți ies texte atât de surprinzătoare. Ne mai citim, cu drag, Tama-Irina
Problema mea e că nu mă pricep la tehnici. Doar am grijă să spun limpede ceea ce am de spus și să descopăr lucruri și imagini la care nu mă gândisem până în momentul scrierii poemului.
Sună pretențios și naiv, da?
Te-aș întreba și eu pe tine ce tehnică ai, încât îți ies texte atât de surprinzătoare. Ne mai citim, cu drag, Tama-Irina
0
NPGăsesc aici prea multă implicare personală pentru a putea savura Poezia.Prea mult plâns și chiar bocet pentru a înțelege tristețea.
În plus, ultimele două versuri banalizează imaginile sclipitoare de mai sus, precum: \"mă ghemuisem la rădăcina pomului cu seve circulând spre un soare
atât de limpede încât i se vedeau petele și crăpăturile
din care țâșneau furtuni magnetice...\" În rest, vine vine primăvara, se așterne-n toată țara...
În plus, ultimele două versuri banalizează imaginile sclipitoare de mai sus, precum: \"mă ghemuisem la rădăcina pomului cu seve circulând spre un soare
atât de limpede încât i se vedeau petele și crăpăturile
din care țâșneau furtuni magnetice...\" În rest, vine vine primăvara, se așterne-n toată țara...
0
să revadă coșmarul cu mărgăritare\" l-a luminat parca deodata si l-a facut poem. nu stiu daca purtatul asta de mana ca pe copii carora le deschizi deodata o usa exact cand nu se mai asteapta e o tehnica, sau e pur si simplu Tama. e remarcabil, in orice caz.