Poezie
Dezertări
2 min lectură·
Mediu
Se luminează a ploaie, o fată trece strada printre tancuri care dau cu spatele
o las să-mi iasă din pumn în rochiță de casă Os prin os
a crescut iarba cu gura în jos, n-o va mușca de pulpe, totul e pe jumătate
jumătăți de fluturi, jumătăți de păsări, o jumătate de lup se uită-n oglindă
ea bate din călcaie mă salută militărește descompusă în jumătăți de secunde
Bastoane de orbi ciocăne singure caldarâmul
aerul prin care dispari
e nevăzător
*
Se luminează a ploaie, se închid geamurile cu plescăit de buze
ca la cantină
nu te uita înapoi
am învățat să fac trucuri noi, învârt farfurii chinezesti pe bețe lungi până iese sange
și aerul se lasă pe-o parte cu aburi la bot amețit ca o vită
n-are să-mi fie dor
am obosit să-ți aud flecurile asudând, viorile
ciupiturile de harpă dinaintea plecării
Þi-am spus te iubesc ca printre zimți printre oameni ca printre
zimți
semănau cu niște întâmplări monstruoase, purtau la gât șiraguri de oase
ca niște fermoare în care îți prinzi pielea
atunci ne-am speriat prima data, ne-am îmbinat gurile invers (a usturat)
mai întâi c-un razboi
Nu-s oameni, mi-ai scris într-o zi, sunt tancuri prin care gâlgâie foamea
vin berzele cu ea în cioc
în sacoșe de un leu ca niște placente, ca niște ranițe sălbăticite
nu-s berze, e iarnă, sunt eu cu cizme de nuc încălțată ca o poveste
am fost odată ca niciodată
las capul pe spate și râd în V
stoluri de păsări călătoare
*
Se luminează a ploaie, o fată trece strada printre tancuri care dau cu spatele
la gât îmi luceste plăcuța de soldat din care te pierzi încet
ca o amprentă caldă
054540
0

univers valid, adecvat convingator mutiformele cladite distinct.
natura perfect recognoscibila.
si unica, fireste.
argumentele nu constrang, doar probeaza acceptabilul.