Cristiana Popp

Domnul Titarenco nu este de acord cu aprobarea acestui articol de catre editori, desi el se afla de mai multe zile in pagina principala a siteului. Din punctul meu de vedere nu contine nici un atac si semnaleaza un eveniment culturalsemnificativ, motiv pentru care l-am scris. Rog editorii si editorul-sef sa decida daca locul acestui articol este in pagina mea de autor, refuzat permanent sau in pagina site-ului.
De asemenea ii rog sa decida daca domnul Titarenco nu ma ataca in comentariul de mai sus. Si daca are motive sa o faca.
E prima data cand solicit interventia unui editor. Dar mi se pare nedrept si indecent un astfel de comportament la adresa mea.
Va multumesc.

Greseala impardonabila: ortodocsi nu ortodoxi. Multumesc, Andrei!

Legatura este relativ simpla, dar e vina mea ca am uitat s-o precizez in text. Eu, fiind foarte familiarizata cu acest concept, mi s-a parut ca se subintelege. Mea culpa.
In poza este Celebrul Animal, colectivul redactiei \"ca si cum\". Ei au un motto:
\"noi nu trebuie să bem,
să fumăm, noi trebuie să fim
un fel de baptiști ai literaturii\"
si isi incadreaza actiunile in acest concept.
Cum am mai zis, nu e nimic batjocoritor aici. Sunt oameni normali, care isi practica religiile, unii chiar pe cea baptista, dar care nu fac din asta un titlu de glorie. Se infatiseaza in poza o familie baptista asa cum a intrat ea in constinta generala. Nu sfinti, nu moaste.
Acum ca vine cineva care zice: muuuuaaaaaamaaaaaa, ce crestin sunt eu ca vad blasfemii pe unde nu sunt si cand ajunge la comportament crestin reactia e: ba pe-a ma-tii cu sfintii vostri cu tot, nu e vina mea.
Religia ar trebui sa ne uneasca, nu sa ne dezbine. Si in poza aceea sunt ortodoxi, baptisti, catolici. Incercati voi sa-i deosebiti ca sa stiti in care dati cu pietre.

Domnule Titarenco, eu sincer practic religia ortodoxa cam la fel de mult cum o practic si pe cea baptista sau orice alta religie crestina. Despre initiatorii proiectului nu stiu ce religii practica, fiindca nu i-am intrebat. Nu e imposibil sa fie si baptisti printre ei. Asa ca sunteti invitatul meu sa batjocoriti ce fibula si ce cubitus va supara. Ei nu batjocoresc pe nimeni, dar dumneavoastra puteti face ce va indeamna mintea si credinta.
Atentie la gaini, insa, cotcodacesc fara sa inteleaga prea bine subiectul.
Multumesc pentru stea.

Imi plac foarte mult poeziile tale cu rima. Pentru ca versul curge tainic, usor, muzical, ca-ntr-o litanie si niciodata nu-mi da impresia ca ideea se dilueaza in cautarea ritmului si rimei.
O sa ma leg de primul vers al strofei a treia, care ma obliga sa rup ritmul. E un fel e surpriza, sa vada daca nu cumva ma las furata de muzica in detrimentul ideii? Eu i-as face ceva, nu stiu exact ce.

As scoate gluma cu wendy. Eu o stiam cu amsterdam.
Despre restul mai vorbim. Am ras.

Am avut o exclamatie citind a doua strofa. Nu stiu sa-ti spun daca m-a durut sau ce s-a intamplat in mine. Important e ca s-a intamplat ceva.
Foarte buna, Vasile, sau asa mi se pare mie de prin lumea asta a mea de nesomn si boli. Fara cuvinte, stii tu prea multe, prea bine.
cu drag,
Cris

Sebastian, razvratire sa fie? Se poate... Mie mi s-a parut doar dor si nevoie de El. Iar el e preadeparte, domnul asta Poet-Iubit.
Rudy, ca de obicei generos si constructiv in pagina mea. Din femeia asta au mai ramas temerile si sufletul din ea. Restul e istorie, parca. O sa mai lustruiesc versurile alea pe alocuri.
Multumesc de trecere.

Da, si mie mi-a lasat impresia de teatru absurd, de comedie jalnica a durerii, de tristete ascunsa stangaci sub masca actorilor.
Mincinosi noi toti, Ted, mincinosi in numele unei pasiuni care ne mistuie si ne invie.

Nene, dintre toti fanii matale (si mai ales fanele), ma gasii tocmai eu din Oltenia mea prafuita sa-ti dau o stea. Si n-ai cum sa mormai in barba, ca ti-o dau cu toata inima.
Adevarul e ca o si meriti.
Am intrat aici la recomandarea lui Rudy, dar si fiindca oricum nu pierd nici unul din textele tale.
De data asta parca am gasit unul mai bun decat de obicei. Text curat, simplu, fara pretentii, dar in mod profund poezie. O placere, o desfatare in a citi si a reciti.
Multumesc, nene, ca gasesc poezii din astea in lumea asta larga si virtuala.

Da, dar spusesei ca vei invata. Si eu am crezut. Sa nu-ti inchipui ca greseli din astea ti se intampla numai tie. Ni se intampla tuturor.
DE aceea, o sa incerc sa-ti spun cum folosesc eu HTML, poate te ajuta cu ceva.
Il folosesc in texte unde am neaparata nevoie de el si apoi ma uit mereu la text pe linkul care imi apare sa ma conving ca nu am gresit.
In comentarii il folosesc absolut la minim, ma uit inainte de a da trimite daca am inchis toate ancorele (tag-uri) si apoi ma intorc mereu folosind linkul inapoi pentru a vedea daca nu am gresit. Pentru ca iti poti si tu remedia greseala in urmatorul comentariu.
Altfel strici toata pagina, tot ce se scrie apoi intra italic sau bold, cum e tagul ramas deschis pana vine cineva sa remedieze sau sa-ti scoata comentariul cu pricina. Radu a spus ca dupa mai multe greseli din astea, scade nivelul impricinatului.
Sfatul meu prietenesc este sa nu folosesti niciodata chestii pe care nu le stii. Orice ar fi: de la limbaj HTML la piese de avion supersonic. Totul se poate invata cu buna-vointa.
Succes!

Simona, si mie mi-a placut formularea aia. De dragul ei nu am scos cele doua versuri care sunt un pic in plus.
Daniel, ai dreptate, dar explicatia sta mai sus. Si eu te citesc mereu.
Anni, va scriu, va scriu, ca nici eu nu pot fara scris.
Va multumesc tuturor penru cuvintele voastre. Inseamna mult pentru mine.

Draga mea,
Imi place cum iti aperi textul si asta iti face cinste. Bravo pentru asta.
Nu-mi place ca negi un adevar a carui demonstratie e sub ochii tai. Tu ai deschis tagul de italic uitand sa-l inchizi in comentariul de deasupra celui facut de mine. De aceea numele tau sub comentariu e trecut in italice. la fel si cu titlul comentariului meu. Daca tu negi asta, eu nu am ce zice. Doar ca tagul l-am inchis eu si pot demonstra. Daca nu esti de acord cu ce spun eu aici si inca mai crezi ca nu a fost nici un tag, te sfatuiesc sa soliciti parerea unui editor.

Cory, nici siteul asta n-ar fi suportat ideea a carei parafraza ai citat-o tu. E partea mea preferata din textul de mai sus. Multumesc de descoperire.
Claudiu, si eu injur, dar nu sparg pahare. Mai dau cu pumnul in dulapul din dreapta mea de ma doare cate trei zile. Ma bucur ca ai simtit ce era de simtit. Sa-ti mai spun o data: \"Bine te-ai intors\"?
Lucia, a iesit ceva, nu stiu exact ce. Nu mai dau demult definitii.
Emil, scrisul este si pentru mine un drog. Se pare ca nu pot renunta la el nici pentru lucruri care stiu ca sunt mai importante. Nu-i grav, inca mai am pix si hartie. Scrie si tu, intr-o zi poate vom intelege de ce scriem.
Multumesc tuturor.

Era cat pe aici sa ma induci in eroare cu subtitlul. Mi s-a parut un joc, asteptam un text glumet si iernatic (de la ursuletul plutitor in vodka mi se trage). Nu a fost asa.
Recunosc ca poezia incepe pentru mine de la strofa a treia. Pana acolo e un prolog, frumos si excelent scris, dar care m-a sedus mai putin. Dar de la cele trei dorinte incolo mi-a placut foarte mult. Nu sunt neaparat metafore spectaculoase, cuvintele sunt simple si curg armonios. Stii ca urmeaza ceva.
Cel putin eu, cititor fidel al versului tau, presimt. E in aerul asta inghetat, in fulgi, in reni. Si vine ultimul vers care m-a incantat. Nu stiu, poate vor veni critici carora nu le va place. Mie insa mi-a inspirat aceasta stea.

Aparent as putea crede ca s-a schimbat ceva. Profund insa, regasesc acelasi Vasile, un pic ludic de data asta, la fel de muzical si de profund.
Tu stii ca eu il ador pe Esenin, ca e poetul binecuvantarii mele (precum Baudelaire e poetul blestemului meu). Undeva intre vodka si ursul polar zambea parca bland batranul Serghei. Sau mi s-o fi parut?

Vreau neaparat sa ofer o stea pe aceasta poezie. Am citit-o si ceva mai devreme si acum am revenit la ea pentru a o citi cu aceeasi emotie. Stiu ca are in special valoare personala, dar pentru mine tocmai aceasta valoare o face importanta. Pentru ca e greu si necesita forta umana si poetica sa pui in vers trairi de o intimitate atat de profunda, emotii cutremuratoare, definitorii.
Am vrut demult sa scriu o poezie pe acelasi subiect, cred ca am si incercat de cateva ori, dar nu mi-a iesit niciodata. M-am mintit ca pentru ca nu l-am cunoscut. Acum stiu ca e greu sa pui pe hartie iubirea aceasta fara sa-i pierzi candoarea, gingasia. Andrea a reusit si pentru asta o apreciez foarte mult. E o perioada in care uitam de valoarea personala a poeziei, din ce in ce mai implicati in diverse aspecte ale socialului si cotidianului.
Multumesc, Aminda, pentru clipa de emotie sincera si atat de necesara.

Poem aparent calm si banal, dar foarte bun, dupa parerea mea. Poem despre ziua noastra, a tuturor, asa cum uitam sa o vedem cateodata cuprinsi de febra inexprimabilului, fenomenalului.
E o poezie cu un aer proaspat, cum citesc destul de rar pe site, deoarece pe toti ne-a cuprins epidemia poezie.ro (si pe mine). De aceea as indrazni sa spun ca e unul din cele mai bune poeme pe care le-am citit in ultima vreme, oricum cel mai bun de azi. O sa imprumut o alta boala epidemica pe aici si o sa spun ca e poemul zilei de azi. Elegant, aerisit, placut si curat, fara sa urle de un spectaculos ieftin, respirand poezie.
Bineinteles ca am si o problema: titlul cumplit de lung si atat de la moda.

Dar pe mine de ce nu ma invita nimeni la prelegerile astea? ca promit ca stau in prima banca si poate iau si notite. Va spun, amintire din destul de recenta mea studentie, ca daca expunerea e prea interesanta s-ar putea sa ma fure si sa uit sa scriu. Sa ascult doar cu pixul in gura, desigur cu capatul care ma mozoleste de pasta de pix...

Ai o calitatea destul de rara la prozatorii care nu scriu umoristic (Costel mai reuseste asta pe aici ) de a capta cititorul si de a-l tine atent oricat de lung ar fi textul. Ideea e frumoasa, nu noua, fara indoiala, dar spusa cu mult farmec incat e o placere sa citesti.
As renunta poate la nota redactiei, care mi se pare prea explicativa, dar asta e doar o parere.
Oricum, o lectura foarte placuta si interesanta.

</i></i> E un text bun, dar nu neaparat impresionant. Folsesti mult dialog, ceea ce poate fi bine intr-un text, dar e foarte greu. Pentru ca dialogurile tale sunt pe alocuri fortate, par false, nu au viata. Uite un exemplu:
\"Pentru ca iubirea mea să dispară, tu trebuie sa treci pragul acesta de care te temi atât. Dar vei rămâne mereu o amintire sacră, dulce-amăruie păstrată cu grijă. Și îți promit că ultimul lucru la care mă voi gândi când voi muri, va fi aceasta amintire\". E frumos ce spui tu, dar extrem de putin probabil ca doi oameni vorbesc asa. Cel putin in acest text, fraze de genul asta dau impresia de falsitate. S-ar putea lucra sa fie bine.
Sper ca am inchis eu tag-ul.