Poezie
noi, apropiindu-ne
1 min lectură·
Mediu
clipe lungi de aer înmuguresc iar vremea
vechi șipotul uimirii adapă veacuri noi
de-ar fi să rătăcesc luminii-stea cărarea
vă strig și din tăcere mă veți întoarce voi
strivind în suflet boabe cu talpa levantină
mă sprijin de cuvinte ca un copil supus
măsoară vinul zile într-o clepsidră rimă
și mă îmbăt silabă în îngerii de spus
vremea rea din unghii îmi putrezește carnea
brumându-mă în simțuri iubire fără leac
cu furci de coaste albe să facem norii claie
pe cruci de nerostire cu dinți de prepeleac
femeile bătrâne vor mirosi a sobă
bătrânii a povarnă și a butoi de dud
șeitanul rău nevolnic îl vom lega la roabă
și chiar și dumnezeu ne va părea mai scund
022.875
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “noi, apropiindu-ne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/95836/noi-apropiindu-neComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPImi plac foarte mult poeziile tale cu rima. Pentru ca versul curge tainic, usor, muzical, ca-ntr-o litanie si niciodata nu-mi da impresia ca ideea se dilueaza in cautarea ritmului si rimei.
O sa ma leg de primul vers al strofei a treia, care ma obliga sa rup ritmul. E un fel e surpriza, sa vada daca nu cumva ma las furata de muzica in detrimentul ideii? Eu i-as face ceva, nu stiu exact ce.
O sa ma leg de primul vers al strofei a treia, care ma obliga sa rup ritmul. E un fel e surpriza, sa vada daca nu cumva ma las furata de muzica in detrimentul ideii? Eu i-as face ceva, nu stiu exact ce.
0
Altceva chiar nu mai stiu ce sa-ti spun.