Cu privirea răvășită și zâmbet forțat
îmi scotocea zâmbetul relaxat,
cotrobăind prin gândurile mele,
ca la o percherziție serioasă,
în care nu se caută ceva anume,
ci doar motivul
Am invocat toate gândurile S.O.S.;
privind printre mâinile întinse spre cer,
îmi direcționez colacul gândurilor de salvare.
Cu un ochi o priveam jinduitor și dușmănos,
în timp ce se dezbrăca
zorile-s o beznă criptată
de țărâna planetei agățată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n
Într-o lene comună pe trei octave,
Conferința Anuală despre Neputință
își anunțase dorința spre faliment.
Sub piciorul meu...
un pământ răbdător
transforma patimile mereu,
în ceva cu
Un proiect subteran ca o fiară cu șapte capete
a fost scos la iveală de oamenii lui,
desăvârșind marea privatizare!
Mânați de instincte primare
și dragoste părintească
întâi am privatizat:
Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de ițe fine
ondulate-n vânt par niște drumuri line
lucrare magică în nopți cu lună plină
sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse
Zâmbeam ca un nebun
iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.
Stam relaxat și legat în patul de la neuro;
zâmbeam cu gândul la ultimele unități de timp.
Fără abilități de
Exilat în universul tăcut al unui trecut perforat
privesc lumina ce intră prin găurile lui
dinspre marginile unui viitor cu semitonuri grave
și ploi luminate, cu sihăstrii însingurate.
Această
Fluierând a pagubă și confuzie lumească,
am decupat din gând profilul șoldului tău,
practicând descântece, de vrăjitor începător.
Într-un târziu de timp și anotimp,
mi-a venit o
Am pierdut timpul, dintre două respirații.
Ușor dezbrăcată,
curba vieții intrase în regim de pensiune:
toate geamurile cu vedere spre mare
și ușile spre un demisol redus
Ca să rămâi în toamna gândurilor mele,
mi-ai cântat la chitară câteva cântecele.
Am cântat cu tine: „melc melc codobelc”;
nu mai puteam să râd, știind că vei pleca...
Apoi am
Extracorporalizat, vedeam totul altfel!
Reveneam mereu, urmărindu-mă,
suspicios să nu fug, ca un somnambul.
Norii... par să aibă o sexualitate aparte!?
Se apropie un „el”, cam uzat,
Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veșnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se
Aici...
mi-am aruncat ancorele de timp,
pe cel mai tare pietriș,
printre cele mai frumoase piscuri;
un munte făcut pentru soare și stele!
Cu brațe de fier și priviri de răpitor
am mascat
Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâște migratoare
și prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foșnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de
Dintr-o "eră nouă" lumea a primit
un buchet de flori de chin imperial.
Aroma a invadat împrejurul lumii
iar oamenii și-au inventat aripi,
zburând spre orice altceva,
ca niște
Marea întrebare a lumii: lumina!?
Sau a prins cineva vreun foton, să-l țină legat între oglinzi?
A trebuit să-mi întind și să-mi usuc
aripile împrumutate.
Pe trotuar erau abandonate multe
Prins în balada tărăboiului național,
țopăind antiritm și-ntr-o ureche,
eu strigam și huiduiam cel mai tare:
„E-o viață virusată-n plictiseală amărâtă!
Jos viermii! Jos trojan-ul!
Trăiesc sub o husă,
plutind ca un: ”Zeppelin fără treabă”.
Doar aripile-mi stau lipite,
pe o imensă bandă cu lipici!?
Chiar și așa...
încă mai pot da din picioare,
simulând
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum
Trăiam o-mpleticire a gândurilor.
Încercam o gestionare a mentalului,
separând imaginarul de problemele reale.
Minunile... niște vechi locatari ai sufletului,
rău platnici,
Să-ncălecăm pe șoareci, să mergem înainte!
Am evoluat greșit, eroarea e în toi.
Asta-i o viață vorbită, cu lipsă de cuvinte.
Pe șoareci înainte! Spre primul mușuroi!
Deschideți-vă brațele,
Þi-am adus la 60 de grade picioarele,
într-un triunghi cu toate laturile egale.
Aici stabileam relații echilaterale uimitoare
și o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare!
Un unghi era între
CP