cristi e cam aiurit
doarme între stații
tresare speriat când
se deschid ușile
îi e frică sărmanul
să nu-i fure cineva
ultima graniță înaintea nebuniei
sau să nu-i ceară cineva
biletul cu
Azi am ajuns.
Aici, unde azi am ajuns,
și parcă n-am fost plecat,
cîinii sunt mai triști decît un clovn
ieșit la pensie,
aici, oamenii poartă jujee
ca să nu pătrundă
în intimitatea
(Același oraș, altă zi).
Aici, oamenii care au senzația
Că sunt deschiși
Se așează mereu cu fața
în jos și rămân necitiți.
Aici, ninge cu scrum,
de parcă toate pipele
din Univers se
aș putea scrie despre cum coapsele
tale par coperțile cărții de filosofie
sau cum triunghiul tău e mai misterios
decât piramida lui keops dacă oamenii
ar vrea să vadă ce goale sunt relațiile
radioul scuipă vorbele molcom
soba nu vrea să pornească ruguri
10.000 de copii africani
au murit în ultima săptămână
viitorul descoperitor al vaccinului anti-sida n-a avut ce mânca
retina lui a
cică ziua se deschide
cu foșnet de mâini africane
pe staniolul milkăi
se sare dintr-un pătrățel într-altul
repede repede că se topește
și rămâne doar senzația
piciorului divin la noi între
Mi-am scăpat cuvintele din lesă
și s-au repezit la cerșetorul din colț
(el era sigur o pradă ușoară)
și i-au mâncat pălăria de fetru
cutia de metal mândria
(nu se specifică în poveste).
Alți
azi azi-ul e gol
cât o cameră de hotel
eliberată prea devreme
cât o cameră de hotel
mobilată cu sinucideri
îmi vine pe gât înapoi
gust de medicamente
cărți tablouri muzică
inhalate ieri
euge nia stă pe lavița
repartizată de micul dumnezeu
ce a mușcat din ea
și a lăsat+o neplătită
stă și împreună cu ea stau
doar păpușile neduse la reparat
sau la teatru
micul dumnezeu își
Azi e o zi taman bună
de murit.
Bordurile, obosite să tot
despice apele, se îneacă
pe limba lor,
\"te iubesc-urile\" se ciocnesc
(si se sparg), spre
amuzamentul copiilor,
tristețile din
Þin în mâini ultima ta scrisoare, Sancho... Ca și celelalte este doar o foaie albă... nu știu ce vrei să mă înveți, Sancho... poate vrei să-mi spui că nici eu nu sunt mai mult decât o iluzie sau doar
Stiam ca am uitat ceva
Pe lumea cealalta.
Nimic în zborul de cocori,
Nimic în dans de papadie.
Doar într-un ochi de apa verde
Nu-mi vedeam chipul…
Stiam ca am uitat ceva
Pe lumea
cad epoleții
tăiate capete de găini
viața are ochii roșii
de la blitz
sau de la prea multă
singurătate
a plecat ieri moartea
după țigări ce clișeu fumat
și-a fugit cu
azi azi-ul e șirag
de evenimente trase pe
coloana mea vertebrală
e carne de pește dezosat
în ziua dezlegării
e bonsai sub care se coc
toate gândurile lumii
azi azi-ul e lins pe buze
să
trebuia să fie ziua mea petrecută
pe după un ochi de gard pe-acolo
m-a pupat cumva destinul
un crocodil îmi citește povești
altul trage de pătură e viscol
în umărul meu stâng acolo
viața nu e
dă-mi lama ghilotinei
s-o altoiesc pe spinare
de cocoșat
iese un leagăn cu care
spintec
aerul în cele văzute
și cele netrăite
din restul ghilotinei
îmi fac dulap
să-mi agăț mâinile astea
dacă ar fi să te desenez
aș începe cu o întrebare simplă
vrei să fii bethleem-ul meu?
apoi liniile vor curge printre
bucăți de piele uscată
ca oamenii strecurați
printre semeni
de un baston
Universul prieteniei este ca o sfera. De aceea nu exista colturi in care sa te ascunzi si nici colturi special amenajate pentru a-ti savura singur cafeaua.
Îmi descresc casele
latitudinea, longitudinea și sobele
se retrag și ele
vine o vreme când va trebui să avem
caninii polizați, să mușcăm din casele coapte
vine o vreme când oamenii se vor lăsa
dacă nu aş şti răspunsul
te-aş ruga să mă cauți prin sufletul tău.
poate, fiind aşa mic, m-am rătăcit,
privind la o rază de lumină
Merg la braț cu tăcerea,
traversăm pe roșu
și ne oprim în fața vitrinelor,
să ne uităm în ochii celuilalt.
Ea a fost cuvânt înainte
și-acum (fiind tăcere)
se poartă ca o maică stareță
în