Jurnal
tigăile zepter
1 min lectură·
Mediu
cică ziua se deschide
cu foșnet de mâini africane
pe staniolul milkăi
se sare dintr-un pătrățel într-altul
repede repede că se topește
și rămâne doar senzația
piciorului divin la noi între degete
taie-mi o șuviță din respirație
să-i fac verighetă morții ăsteia
de-mi vinde tigăi zepter
așa nu rămâne nimic în sânge
totul se prăjește se prescrie
vrea o viață îi dau
nu-mi dă rest nu cer
diseară o să trăiesc
mărunțișul din buzunare
045331
0
TR