Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Maica Stareță

1 min lectură·
Mediu
Merg la braț cu tăcerea,
traversăm pe roșu
și ne oprim în fața vitrinelor,
să ne uităm în ochii celuilalt.
Ea a fost cuvânt înainte
și-acum (fiind tăcere)
se poartă ca o maică stareță
în fața unui Magritte.
E uimită de cum se surpă
din loc în loc pământul,
acolo unde atârnă
cearcănele lui mai tare,
și tropăie ca un cal speriat
când se mai duce câte-un om
să vadă cât mai costă o zi
pe lumea cealaltă.
Acum e amuzată.
Viețașii scot rotocoale de fum din tălpi
și, noi, ceilalți, îl folosim ca sârmă
pentru a trece de pe acoperișul
unei iubiri
la parterul orelor de după,
și ea nechează fericită
de parcă totul ar fi
să-ți potrivești decibelii
la tăcerea din tine.
043.173
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
124
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Munteanu. “Maica Stareță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/poezie/141161/maica-stareta

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@codrina-verdesCVCodrina Verdes
Cred ca nu este un test de memorie...mai ai postata o poezie identica, dar cu alt titlu \"Exercitiu fara plasa\", un titlu mai potrivit de altfel, dupa parerea mea.
Poate e un tertip de a semnala indiferenta unora fata de textele tale...

Oricum, e o poezie care mi-a atras atentia si care merita citita.
0
@cristian-munteanuCMCristian Munteanu
Ca sa spun o banalitate monstruoasa, fiecare poate fi indiferent fata de orice nu-i gadila vreunul dintre simturile primare. Asa ca, oricat as vrea eu ca tu sa ai dreptate in presupunerea ta, e doar o greseala :) Oricum, ma bucur ca \"esti cu ochii pe mine\".
0
Distincție acordată
@andu-moldovanAMAndu Moldovan
Acum, Robert, nu stiu daca tu ai urmarit cu dinadinsul asta dar pana la urma rezultatul este cel care conteaza, adica sa vin eu aici si acum.
Si pot sa inteleg un anumit sentiment de frustrare pentru ca, iata, pe poezie.ro am ajuns sa fim multi si fiecare are asteptari, multe dintre ele sunt inselate insa de imposibilitatea editorilor de a parcurge cum se cuvine textele, a noastra de a le citi si de obiceiul (prost, dupa mine) impamantenit al userilor de a deschide si se lua doar dupa pagina de comentarii si nu dupa cea principala de texte. Nu stiu daca \"galagia\" este o solutie, dar ideea ramane: sa incercam sa crestem impreuna calitatea textelor care apar in pagina principala. Am gasit in aceasta dupa-amiaza ceva mai mult timp si am parcurs textele din pagina ta de autor si trebuie sa marturisesc... am ramas placut surprins. Am gasit aici in primul rand o sinceritate a trairii, ceva asa ca un amalgam primordial din care alchimistii (pesemne) stiau mai demult cum sa faca minuni si aur. O sensibilitate care ma face sa regret o polemica pe teme fotbalistice deloc oportuna, dar asa se intampla cand apesi pe butonul \"yes\" in loc de \"cancel\" :-)
Deci, sa revin la text...
M-am oprit la acesta pentru ca mi s-a parut mai \"altfel\".. aici ai incercat un pic acea \"universalitate\" pe care, zic eu, ar trebui sa o simtim in mana cu care scriem. Titlu inspirat, gandul (nu ziarul :-) ma duce la o manastire, dar ce aflu apoi?
\"Ea a fost cuvânt înainte\"... da, mi se perinda prin fata chipul tuturor cartilor pe care gresit le-am inchis dupa ce am citit acest \"cuvant inainte\".. abia mai taziu am decis sa citesc intai cartea si apoi \"cuvantul inainte\", desi asta costa... stim, timp.
Pamantul surpat acolo unde cearcanele lui atarna mai tare... o imagine pe care o voi lua cu mine.
Poemul se inchide in \"linistea de dupa\" nu ermetic, ci ca o usa care nu asteapta decat o bataie usoara pentru a se deschide. Recomand acest text si acest autor amatorilor de poezie traita (nu neaparat evoluata dupa cutumele douamiiste sau care or fi ele dar mie nu imi pasa, sincer).
Felicitari si zic eu, one: te voi mai citi &two: da-i inainte, nu rata centrarea aia inalta :-))
Bobadila.
P.S.
Nu-mi plac \"decibelii\" din final, este cuvantul de care m-am impiedicat.
Badila Bo :-)
0
@cristian-munteanuCMCristian Munteanu
Nu stiu daca ti-am raspuns la acest comentariu. Cateodata instiintarile nu ajung in casuta de mail.
Ma bucur ca am reusit sa am putina universalitate, pentru ca asta face sa creasca bulgarele de zapada. Ma mai bucur si pentru recunoasterea sinceritatii trairii, pentru ca nu de putine ori fabricam poezii doar de dragul exercitiului in sine, lucru care nu slefuieste mereu putand adauga noi asperitati mecanismelor de filtrare.
Ma mai bucur, ultima data, promit, ca am reusit sa trecem peste un diferend. Chiar daca inca mocneste :)
0