Cristian Fara

tocmai plecasem când mi-am adus aminte: \"poezia e ca o marfă...\" trebuie să știi să o vinzi trebuie sa știi să o cumperi dar mai ales trebuie sa știi când oricum înainte să iți obosești

...în universul proporțiilor de aur există o singură capcană din care sângele se spală ușor și toate celelalte ieșiri sunt controlate matematic de un principiu fundamental: întotdeauna mori

Stânca aceea plângea fără nici o poveste nici o zână nu i-a înghețat inima nici un zeu nu i-a sfărâmat obrazul soarele nu trecea pe acolo se oprea întotdeauna la copacii

Un înger fără dumnezeu s-a rătăcit la noi acasă într-un alt vis, ști tu, mereu un înger fără dumnezeu nici nu credea că e pustiu fereastra doar era deschisă nu știu dacă-a rămas așa preț

Frigul din umbre îl torn în pahar Și soarele alb îmi bate-n ferestre Duminica asta adâncă îmi este, Știi tu, o trecere-n alt calendar. Nu tremur decât o secundă așa Cu toamna în brațe,

Vom așeza pe trepte câte un vers fiecare Numărând clipele din cercul lor de veghe Așa ghemuite în umbra sufletelor noastre Dar lumina o vom urca mai sus Cu fiecare pas, încet, în turnul

ar fi putut fi toamna dar nu era așa copacii nu-mi desenaseră încă nemărginirea cu degetele prea lungi, desfrunzite fluturau împreună cu mine aceleași cuvinte pregătite să moară pe aleile

Visele dor ( Călătorie dincolo de noi, împreună ) Privea de câteva minute în gol peste valuri, singurul gând care plutea în derivă pe oceanul vârstei era această întâlnire… pe care o aștepta

Vom merge într-o zi să punem capcane pe malurile abrupte ale visului nostru despre iubire cuvintele ne vor dojeni risipite printre scoici și algele ne vor împiedica gândurile să alerge

iubirile noastre paralele și egale ca două jumătăți de adevăr ne rostite încă nu se vor întâlni la infinit pentru că zeul a uitat să construiască țărmul pe care castelul de nisip al destinului

În palma mea e o lacrimă oprită pe linia destinului a alunecat pe o aripă de înger într-o seară cu ziduri de ploaie în labirintul eternei iubiri care ne va sfărâma sufletele în o mie de mii de

Nu ma vorbim de secole, țin minte câte cuvinte risipind pe drum n-au mai rodit răspunsurile acelea ca niște flori prea pline de parfum din glastre svelte, aranjate-n grabă pentru un ceas să

Spre un trecut gonit de întâmplare Închis cândva sub alt firesc zăvor În jocul nostru ne pierdeam ușor La un pahar de vorbe dulci amare Absenți certam în zări câte-o simțire Urmând pe trepte

Sigur că ai dreptate eram pe inima unui înger când ne răzgâia foamea tropoteam prin colbul albastru de o parte roșu de cealaltă parte când ni se ura de deșertul din noi adunam în glastre

M-am supărat pe lunga întoarcere la umbre Așa, în noaptea caldă ca un bătrân ursuz Ce a-nțeles din vreme iubirile deșarte Și a trecut cu-n zâmbet peste tăcerea lor Bolnavă amintire! Lăsând culori

le spuneam îngeri îngenuncheam în fața lor întotdeauna și ele mă credeau într-atât încât își luau zborul acum îmi zâmbesc amintindu-și că uneori plângeam împreună alteori nu... Ele

Pe o singură aripă întinsă spre răsărit voi adormi ninsorile îți voi șopti înadins vezi... linia aceasta împletită în cuvintele mele? Se frânge la sfârșitul fiecărui gând în adâncul

am 38 de ani si o diplomă acceleratul trece pe lângă satul meu mai încet No, dară n-o să oprească mentiune pe ultimul vers: de schimbat diplomă? de rătăcire prin Mica Romă - o zi si două ore

Pe aceleasi trepte în piatră albe nu, nici roz dansăm un pas când nu-ntelegem ceasul si nici nu stim de ce rotind copacul lumii înflorit în taină cu mângâieri din nesfârsit - spre

vom mai vorbi, nu-i așa, despre îngeri ne vom mai certa despre cer vom trece pe tâmple cuvântul departe, înalt într-un zbor târziu înțeles fără voie purtat peste țărm printre nori colorați

în cercul iubirii dintâi orice lacrimă deschidea o fereastră între cele două jumătăți de cuvânt însângerate și neîntelese încă ningea... între noi peste zidul întrebărilor noastre - timpul -

ne-am putea întoarce spre aceeași fereastră dintr-atâtea deschise în tăcerea sărutului mimat pe o aripă pentru cine? îngerul rătăcit în culoare îngerul mângâiat în neștire ori îngerul...