CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
În alte vremuri tîlcul dorului mai era norul, \"ducăușul, călătorul\". Azi poezia este mai aspră, e aruncată ca o haină veche la lupi și dorul își face pîrtie ca o șenilă prin smîrcuri sîngerînde.
Ziele fac implozie - umbrele deschise crud în carnea noastră tremurîndă.
Din cînd în cînd, foarfeca lui Dumnezeu decupează un petec de senin înalt și blînd de noiembrie - \"petala cu răspuns\". Un adevăr de strîns în brațe.
Ziele fac implozie - umbrele deschise crud în carnea noastră tremurîndă.
Din cînd în cînd, foarfeca lui Dumnezeu decupează un petec de senin înalt și blînd de noiembrie - \"petala cu răspuns\". Un adevăr de strîns în brațe.
Pe textul:
„instrumente de tortură" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextVersurile astea au o tristețe jucăușă în ele. Ritmul acela alert și ușor zeflemitor de cronică ritmată, parcă făcut să depășească prin scris impasul.
Și dacă harul furnicii este... hărnicia aceea aparent zadarnică?
Și dacă harul furnicii este... hărnicia aceea aparent zadarnică?
Pe textul:
„Ochii care nu se văd" de Radmila Popovici
0 suflu
Contextși uit să mai trec pe la alții. Poate un strop de metabolizare ar fi necesar.
Să avem odată și-odată mîndria de a crede că suferința e doar împlinirea destinului uman!
Tot mîncînd și asimilezi. Voinicul nu piere, din pelin el face miere!
Să avem odată și-odată mîndria de a crede că suferința e doar împlinirea destinului uman!
Tot mîncînd și asimilezi. Voinicul nu piere, din pelin el face miere!
Pe textul:
„esențial" de ioana negoescu
0 suflu
ContextPOEZIA SÃPTÃMÂNII Celei așteptate de Mihail Săulescu
Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma, / Eu văd că ești departe, și poate n\'ai să vii... / Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi; / Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai, / Că porți ceva în tine din rozele de Mai, / Tu, care ești departe - și poate n\'ai să vii... // ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină, / Căci el îți dete viață, și doar în el trăești, / Tu, care azi nu ești / - Și poate nici odată aevea n\'ai să fii... // Dar eu visez - și visul aripile-și întinde, / Dar eu visez - și visul din nou mai mult s\'aprinde, / - Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit, / Tu, care nu ești astăzi, și poate n\'ai să fii / Ori ești, - dar prea departe, și pururi n\'ai să vii.
Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma, / Eu văd că ești departe, și poate n\'ai să vii... / Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi; / Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai, / Că porți ceva în tine din rozele de Mai, / Tu, care ești departe - și poate n\'ai să vii... // ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină, / Căci el îți dete viață, și doar în el trăești, / Tu, care azi nu ești / - Și poate nici odată aevea n\'ai să fii... // Dar eu visez - și visul aripile-și întinde, / Dar eu visez - și visul din nou mai mult s\'aprinde, / - Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit, / Tu, care nu ești astăzi, și poate n\'ai să fii / Ori ești, - dar prea departe, și pururi n\'ai să vii.
Pe textul:
„Însemnări aforistice XXXIV" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextPoate dacă nu era la cap de rînd, scrisă cu majusculă, ar fi fost mai limpede. Nu este vorba deci de o ființă, de vreo ființă, oricare ar fi ea (într-un limbaj mai tehnic - un fiind), ci de Ființa în înțeles metafizic. Simbolic, acel ceva ce este fundamentul, temeiul, substanța, ceea ce rămîne din tot ceea ce trece, rostul, aspirația, năzuința... (să mai scriu?) tuturor celor ce există efemer, pieritor. Ceea ce am vrea să atingem, să simțim, să trăim și nu-l putem trăi decît nostalgic - ca lipsă. Dar o lipsă care ne împlinește miraculos.
Poate fi misterul în sine, eternul, necreatul etc. Pentru cine crede - Dumnezeu.
Poate fi misterul în sine, eternul, necreatul etc. Pentru cine crede - Dumnezeu.
Pe textul:
„Însemnări aforistice XXXIV" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCînd fereastra nu e decît locul de petrecere, pe unde peisajul toamnei anului și cel al vieții lăuntrice se însoțesc în întîmplări sărbătorești, se suprapun ca să se încheie fericit, melancolia e doar o nesfîrșită întovărășire, un rămas bun care se prelungește indefinit pentru bucuria de a mai rămîne o clipă împreună. Fumuriul, griurile de tibișir țesute cu ață-n degrade, deșirații eghileți de cenușă, chiar bronhiile prin care vîntul șuieră cu accese spasmodice și drumurile dezolate cu zările în pîcle țes încă o reconfortantă nostalgie. Prin ele se zărește fumuriul unei priviri ce amestecă liedul în porțelanul dulce-amar de octombrie.
Pe textul:
„De cealaltă parte a ferestrei" de Adriana Marilena Stroilescu
0 suflu
ContextDin cînd în cînd lamentația ta scapă accente delicat-tonice:
iată visele noastre împrăștiate sub stele
se simte căldura ta cum coace merele verzi
sau
ultimul surâs așteaptă în camera de alături
deschizând lotusul înzăpezit al sinelui
dar mai ales
lumina călăuzei în așteptarea chemării
care-mi sună a melancolie trakliană.
iată visele noastre împrăștiate sub stele
se simte căldura ta cum coace merele verzi
sau
ultimul surâs așteaptă în camera de alături
deschizând lotusul înzăpezit al sinelui
dar mai ales
lumina călăuzei în așteptarea chemării
care-mi sună a melancolie trakliană.
Pe textul:
„nu mai știu nimic despre mine" de Codrina Verdes
0 suflu
Context Eu Nimeni sunt! Tu cine ești? : I\'m Nobody! Who are you?
Pe textul:
„288" de Emily Dickinson
0 suflu
Contextgestionînd, de la înălțimea ta \"de leoaică în călduri\", \"ruperile de nori simulând manual precipitațiile\", ferindu-ne deci de grindină. Alinți căderea în picuri prelinși pe sticlă, ne îmbogățești fereastra cu vitraliile ploii. Dar mai ales apostrofezi experții care ne-au pervertit lumina:
ai luat-o razna specialistule ai pus palma peste oraș și ai calmat lumina
cu însăși vederea ta strâmbă
Ferește-ne încă, Alină, de ploile acide, biliare! Poate-ți fac rost de alte chei.
ai luat-o razna specialistule ai pus palma peste oraș și ai calmat lumina
cu însăși vederea ta strâmbă
Ferește-ne încă, Alină, de ploile acide, biliare! Poate-ți fac rost de alte chei.
Pe textul:
„anti-grindină" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextVăd și bag la glavă. Cred că eu mă tem încă de banalitate. Încerc să tensionez un pic, să nu las lucrurile în banalitatea văzutului. Mi-e teamă de un anume manierism al simplismului. Nu vreau să las sugestia doar pe seama tabloului. Nu las cuvîntul în firescul lui.
Mulțumesc pentru colecția din copac.
Mulțumesc pentru colecția din copac.
Pe textul:
„Aproape haiku-uri ( 2 )" de Maria Tirenescu
0 suflu
Contextpentru popasul neobosit. Într-adevăr, totul este mai simplu, mai vizual, mai liber de persoana privitorului. Trebuie să știi să vezi.
soare risipit
în palmele frunzelor -
picură-n iarbă
soare risipit
în palmele frunzelor -
picură-n iarbă
Pe textul:
„abdicare" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextAm început și eu cu ce-i mai la-ndemînă. Îmi reușeau mai de mult poemele scurte. Și cele de notație naturistă. Restul mai văd pe parcurs. Acu n-o fi foc dacă le zic haiku.
Aștept cu interes antrenamentele tale la pretextele mele. Am văzut că îți urmezi așa maestrul.
Aștept cu interes antrenamentele tale la pretextele mele. Am văzut că îți urmezi așa maestrul.
Pe textul:
„reverii (II)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextmeseria poetului e la fel de rentabilă
ca o vînătoare de bizoni
adică rozi ciolane de fluturi
adică poza ta e așezată în cușca unui tigru înfometat
și-n timp ce-și clămpăne lăturile
două gloanțe te vizitează acasă
ca un omagiu al ochilor tăi visători
(Dinescu - Apoteoza orbilor)
Alte șanse (care nu trebuie ignorate):
- empatia cu buturugile, ciupercile, urșii și cleiul copacilor
- ascuțirea simțurilor dincolo de parametrii lor firești, simțind în ureche țepii tăcerii
- metabolism spiritual, capacitatea de a înfuleca golul
- prevestirea mișcărilor orogenetice
- jocuri ingenioase de congruențe iluzorii.
Pentru iarna asta povestea tristă va fi: Fetiț cu urs.
Pe textul:
„ursul meu" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextSoarelui rămas
în capcana teiului
îi cad frunzele
(E. Faraon)
Citată de Maria Tirenescu în \"Copacul în haiku\".
în capcana teiului
îi cad frunzele
(E. Faraon)
Citată de Maria Tirenescu în \"Copacul în haiku\".
Pe textul:
„De toamnă" de Ivășcan Horia
0 suflu
ContextDana, prin castanul cu frunzele rare, vezi soarele. Vîntul scutură ultimele frunze ca și cum ar desfrunzi soarele. Ca și cum i s-ar descuama chipul.
Pe textul:
„De toamnă" de Ivășcan Horia
0 suflu
Contextprin castan vântul -
chipul soarelui zburînd
în mii de frunze
chipul soarelui zburînd
în mii de frunze
Pe textul:
„De toamnă" de Ivășcan Horia
0 suflu
ContextEvitarea limbii tale, ignorarea ei este tipică pentru dorințele libertine. Este de tot hazul că, atunci cînd ne îndreptam spre \"răsărit\", mulți copii au căpătat nume bizare ca: Lenina, Electrificarea... șamd, dar cel mai grozav mi s-a părut Libertina. Nu comentez.
Pe textul:
„Tragerea de șireturi" de Cristina Andrei
0 suflu
ContextCa să poți folosi și alte caractere cred că trebuie să ai nivel 105. Nu trebuie să le scrii așa în word, ci în limbaj, cred, ms-dos. Exemplu pentru italic:
exemplu
Scriind așa textul pe care ții să-l subliniezi, el va apărea pe site în italice. Asta se numește să deschizi un \"tag\" și să-l închizi. În parantezele unghiulare poți folosi b pentru bold și u pentru subliniere. Bara oblică este comanda \"sistează comanda i\".
exemplu
Scriind așa textul pe care ții să-l subliniezi, el va apărea pe site în italice. Asta se numește să deschizi un \"tag\" și să-l închizi. În parantezele unghiulare poți folosi b pentru bold și u pentru subliniere. Bara oblică este comanda \"sistează comanda i\".
Pe textul:
„Cum mi-am căutat de muncă" de Cristina Andrei
0 suflu
ContextAceasta este întrebarea: To be or not to be woman?
Ai trunchiat întrebarea mea:
Merită oare să fii feminină chiar dacă nu-l poți obține pe făt-frumosul viselor tale? Poți fi feminină doar pentru tine, ca să-ți onorezi condiția, chiar dacă nu mai speri nimic? Chiar dacă nu există, nici măcar virtual, acel cineva care să îți ratifice feminitatea?
De fapt șirul lor. Este vorba, ca s-o spunem pe românește, de abdicare, recuzare, dezertare.
Ai trunchiat întrebarea mea:
Merită oare să fii feminină chiar dacă nu-l poți obține pe făt-frumosul viselor tale? Poți fi feminină doar pentru tine, ca să-ți onorezi condiția, chiar dacă nu mai speri nimic? Chiar dacă nu există, nici măcar virtual, acel cineva care să îți ratifice feminitatea?
De fapt șirul lor. Este vorba, ca s-o spunem pe românește, de abdicare, recuzare, dezertare.
Pe textul:
„Feminitatea – întrebări ajutătoare" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextSe pare că pe căi oculte, printr-o filiație mai curînd spirituală, feminitatea ta avidă a recuperat bătăios o virilitate aproape războinică de Atenă născută-n armură. Întîmplările cu care te confrunți au permanent alura de ofensivă și retragere, de ambuscade din care scapi cu greu, de confruntare dură în linia întîi. Poemele tale vin ca o migrație călare revărsată mereu din stepe către civilizațiile obosite și stătute. Cu cizmele sau cu picioare abia înfășurate în obiele de piele lovind în burta sensibilă a cailor.
Și totuși lași în urmă schituri pe gorgane.
Și totuși lași în urmă schituri pe gorgane.
Pe textul:
„e prea feminin poemul" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
Context