esențial

Și durerea asta netăiată, ci luată așa, întreagă, de când lumea și pentru cât o fi lumea, o iau eu toată și o mănânc pe îndelete precum pâinea cea de toate zilele, căci nici un alt cuțit decât cel al sufletului meu nu o poate tăia atât de real, fără iluzia \"lasă că trece\". Și pun la tocat și nopți, și vise, și zori, și speranțe, și tot ce se mai poate dori, și rămân așa lipsită de orice dorire. Și doar trăiesc. Dacă pot, mor mâine, un mâine vine în următoarea secundă. Cine măsoară aici?
Mă duc acum la tăietorul de ierburi ale sufletului.

Ela

Ela, eu știu acum că nu trece de la sine...trebuie tăiat până în carne vie, fără teamă, chiar dacă nu mai rămâne mare lucru...nu? mai treci.

\"taie și mănâncă toată durerea\" este bleah. stim amandoua ca este. \"in strada\" spui? aici e o confuzie de sensuri. ar trebui sa mai plimbi putin strada aia ca sa nu fie luata ad litteram. deoarece...
imi place indemnul sincer, netratat, din propozitia 3.
\"...poti fi orice. poti fi un vierme\" nu funtioneaza. sa zicem: ai putea fi orice, sau ai fi putut...
incerci o schimbare de registru. esti in limbo... mergi mai departe!

Ioana, sper din tot sufletul ca întreg textul să fie \"bleah\" pentru că așa trebuie să fie. de fapt prima propoziție nici nu-mi aparține. este a unui prieten pe care l-am \"furat\" de vorbe pe ym aseară. îl știi și tu Ioana :)
mai treci pe la mine că mă bucur.

și uit să mai trec pe la alții. Poate un strop de metabolizare ar fi necesar.

Să avem odată și-odată mîndria de a crede că suferința e doar împlinirea destinului uman!

Tot mîncînd și asimilezi. Voinicul nu piere, din pelin el face miere!

Mi-am amintit de scena din Fight Club in care personajul isi arunca in aer la propriu apartamentul, care continea toate lucrurile scumpe, rafinate, de ultima ora, indispensabile....de care nimeni nu are intr-adevar nevoie!
Libertatea suprema e,poate, aceea de a muri asa cum vrei tu.
Remarcabila perspectiva din care pui problema!