Mediu
nu mă pândește nimeni. merg singură și în spatele meu strada se lasă izbită de ecoul pantofilor mei cu toc.
uneori îmi vine să mă ascund după primul colț și să strig. am impresia că de undeva cineva mă iubește pe ascuns. dar nu e nimeni. doar castanele pe strada Castanilor.
gesturile mele sunt de o grație inutilă. îmi vine să mă așez pe jos și să mă gândesc încotro aș putea să pornesc acum desculță și cu părul prins în coadă de cal.
033.566
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “strada Castanilor nr.1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/149210/strada-castanilor-nr-1Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAMAlina Manole✓Imaginea din final. Ciudat, spre dimineață m-am visat mergând pe o stradă necunoscută, \"desculță și cu părul prins în coadă de cal\".
0
BR
Un tablou reusit cu mijloace minime. In fata strada, in spate strada, un oftat urias. Nici un duh demoniac. Atat de cunoscutele strazi ale castanilor, doar simpla lor evocare volens nolens provoaca stare poetica, simbolistica “plina”, “substantiala”, verificata, psihologic coerenta, cu care se merge la sigur, si cu care nu te poti comporta altfel decat conform logicii aparente a fiintelor umane, no?
0
INAlina, ai simțit și la fel? ai visat că ai pornit-o desculță prin toamnă? e un sentiment unic...
Bazil, așa-i...:) sper că am înțeles bine. e un oftat. deodată mi se făcuse prea toamnă.
Bazil, așa-i...:) sper că am înțeles bine. e un oftat. deodată mi se făcuse prea toamnă.
0