Texte în proză

Urcam fără grabă faleza. O liniște blîndă, răcorită ușor de briză. Iarba deja uscată, de un galben murdar se întorcea în culoarea pămîntului. cicoare și maci în iarba prăfuită – faleza

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

„În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri.” Eminescu Se nimerise ca în acel an, cum dealtfel se întîmplase și în alți ani în urmă, Crăciunul să vină fără pic de zăpadă. Și lipsa decorului îndătinat,

CACorneliu Traian Atanasiu

0

5

\"Cel care e singur în el însuși este însoțit.\" Nichita Stănescu Prietene, vreau să vorbim de la om la om, iată ce sper că-i poezia. Azi poate ne-am privit întîmplător, fiecare cautînd dușmănos o

CACorneliu Traian Atanasiu

0

3

Trecusem de jumătatea vieții cînd am zărit-o prima oară într-un zăvoi toamna. E greu să admiți că atîta vreme ai putut trece nepăsător, neștiutor, neatent sau poate doar neprevenit pe lîngă

CACorneliu Traian Atanasiu

0

3

(acest text poate fi citit ca un gen de aplicație a ideii din Uitarea de sine ) Avem un apetit marcat pentru locurile din care viața care palpita odată a dispărut lăsînd doar vagi urme. Arheologia

CACorneliu Traian Atanasiu

0

0

Fiecare dimineață era o nouă erupție. Ziua se revărsa val proaspăt de febră, vehemență a culorii pe plaja nelinștită încă din ajun. Marea șampanizată și luminoasă, strălucire spumoasă și vie.

CACorneliu Traian Atanasiu

0

0

„În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri.” Eminescu Se nimerise ca în acel an, cum dealtfel se întîmplase și în alți ani

CACorneliu Traian Atanasiu

0

3

Recoltele închipuirii vor fi întotdeauna fapte mai presus de împlinire, izbînzi ascetice ale uimirii. Căci spicul brumei - substitut mai tandru pentru malițioasa abstracție a mai nimicului - nu

CACorneliu Traian Atanasiu

0

0

De cîteva zile-n spital (operat sau nu?). Ora 7 se anunțase violent. Femeia smucise ușa salonului, tropăise grăbit pînă la găleata de gunoi și o smulsese profesional să o golească. Mă trezisem

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

Urc prin zăpada-nvechită. Crusta-nghețată crapă în plăci subțiri ca huma uscată. Stele de ger își scapără asprimea. Primii pruni cu pete de licheni galbene, cenușii, verzui – reptile uriașe

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

Zile lungi și blînde. Culorile pier una în alta în degradeuri duioase. Parcă le cheamă pe toate la sine – toropite în aer, fum și ceață – o mamă bună într-un vis de întunecată și diafană

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

Totul începe cînd între joacă și lene, din gene-ți, un rest de umbră joacă pe lucruri. Știi că nu e decît o iluzie, dar ții să o repeți, să o întîrzii, să o prefaci. Dacă te lași pradă acestei

CACorneliu Traian Atanasiu

0

5

Săptămîni de-a rîndul, adîncind poteca în zăpada veche, contrastul mereu proaspăt îmi ispitea privirea spre o salcie scorburoasă înfiorată de o eșarfă rară de căline. Și, de fiecare dată,

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

Puține sînt amintirile care mă cheamă cu atîta fervoare și gingășie, spre care mă aplec cu atîta sfială și însuflețire ca spre temeiul norocului meu pămîntean. Între ele aflu miracolul a două nopți

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

Trebuie să fie iarnă statornicită, zăpadă îmbelșugată, rămurișuri despuiate. Cortul vremii acoperit, alb-tulbure, închis privirii. Să treci prin zăvoi, prin livezi, prin răchiți. Privirea

CACorneliu Traian Atanasiu

0

0

Sînt luni de cînd pămîntul doarme sucit, cu capul ascuns sub miazănoapte. Soarele se ridică ostenit într-un cot și-o ține ziua-ntreagă într-un picotit mahmur. Ziua se-ntinde și moțăie-n lumina

CACorneliu Traian Atanasiu

0

1

\"Căci roua e sudoarea privighetorilor.\" Blaga N-am avut niciodată destulă imaginație. A trebuit s-alerg sub biciul

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2

\"Cel care e singur în el însuși este însoțit.\"

CACorneliu Traian Atanasiu

0

2