Forțarea minunii

\"Căci roua e sudoarea privighetorilor.\" Blaga N-am avut niciodată destulă imaginație. A trebuit s-alerg sub biciul voinței de Dumnezeu pînă să simt cum biciul se despletea în gingășii. Aparatale de bord preluau docil povara: sîngele alerga fluid obscur, tăcut, luminiscent, disciplinat. Doar trepidații monotone, liniștitoare. Bîzîit încrezător de stup. Pilot ieșit din furtună, sufletul se destindea în oboseala ce răspundea in prospețimi. Numai sudoarea mai clipocea în auz - noblețe-a-ncordării ce-mproașcă roua pe lume. A trebuit să despic lacrima planetei. Cu vîsle de bronz am strecurat arginți prin oglinzi. Am fost drojdia, fermentul, duhul ce frăgezea cu slavă stihia. Și într-o clipă de divină candoare, sub unghi narcisiac, sub brațul ritmic șiroind, mi s-a arătat triumfal sfînta treime-a culorii - verde, albastru, alb. Cu greu a trebuit să-mi dau seama că imaginația nu e decît sforțarea ce umilește egoismul realității.