Manifest îmbuteliat

\"Cel care e singur în el însuși este însoțit.\"
Nichita Stănescu



Prietene, vreau să vorbim de la om la om, iată ce sper că-i poezia.

Azi poate ne-am privit întîmplător, fiecare cautînd dușmănos o umbră de speranță pe chipul celuilalt. Și expresia neutră, compusă cu atîta grijă, ni s-a veștejit pe față. Azi poate ne-am zîmbit chiar, dar zîmbetul, ca o sfială neînțeleasă, ne-a rănit fără folos obrazul.

Ne persecută aceeași vină rușinoasă: pe frate, pe mamă, copilul, sîngele care trece prin noi, in depărtări alungîndu-i, încă-i mai caută.

Prietene, luptăm în aceeași tranșee - lîncezim mereu în linia întîi. Și viața mea-i amară și-i stearpă, și-n asta, ca și tine, nu recunosc vreun eroism. Cu capul pe aceeași pușcă ruginită, în somn ne-alină totuși nostalgii.

Aproapele meu, tu care totdeauna ești atît de departe, doar în aceste cuvinte te pot îmbrățișa cu sfiiciunea cuvenită. Sînt cuvinte pe care n-am îndrăznit să le spun nimănui. Iubita chiar înspăimîntată le-ar fi auzit.

Vreau încă să te ating în solemnitatea singurătății cînd fără moașă îl naști pe Dumnezeu.



(Text respostat, prima oară a fost postat la 2005-05-06 și a avut 112 afișări și următorele comentarii:

= manifest peste timp

Corneliu, mi-am propus de ceva vreme sa revin la textul acesta pe care tu, intr-un moment de tensiune al meu, mi l-ai oferit spre lectura. Si bine ai facut.
Exista clipe de glorie si clipe de cadere. Nu conteaza cit de jos ai cazut. Doare cind cazi de foarte de sus. Si-i greu de urcat inapoi.
Si atunci, exista Dumnezeu. Acelasi Dumnezeu catre care si eu si tu si toata lumea isi impreuna palmele a ruga. Indiferent cu cine luptam ( cea mai grea lupta e cu tine insuti, si acum cred asta - si tind sa cred mai tare pe zi ce trece) in transee, in linia intii, important e sa nu uitam motivatia pentru care o facem. Poate Dumnezeul-echilibru pe care il nastem in fiecare clipa...?!
Manifestul tau e deosebit, pentru mine, cel putin, caci nu pot fi decit subiectiva. Nu stiu ce sa aleg din text, nu pot decit sa plec fruntea, noua frunte,
Elia Ghinescu [22.Jul.05 17:13]
-------------------------------------------------------------------------

= cu sfiiciunea cuvenită

Ce surpriză! E un text la care țin foarte mult. Și zace aici de prea mult timp fără o vorbă de înmormîntare. Și deodată l-ai înviat! Mai ales că și eu cred că cel mai important în receptarea a ceea ce citim este întîmplarea fericită, întîlnirea norocoasă. Atunci acel text ne pătrunde în suflet și ne re-formează. Mă bucur că ți l-am putut dărui și că l-ai pescuit din oceanul indiferenței.
Corneliu Traian Atanasiu [22.Jul.05 18:26])