Ochii care nu se văd

Radmila,

poezia ta este un \"personal\" iar eu sunt departe de a ma erija in critic literar. Aceste doua lucruri ma motiveaza sa las un semn discret de trecere prin pagina ta si sa-ti spun ca mi-a placut poezia. Multa sensibilitate si o claritate extraordinara a amintirii transpuse intr-o versificatie clasica, melodioasa.

Inițial am pus-o la \"poezie\", dar tehnica asta a alunecat-o la \"personale\" și așa am lăsat-o. Pentru mine e important că am avut curaj s-o afișez, fiindcă nu mai știu dacă merită să scriu, dacă are vreun rost, când s-au spus și răsspus toate pe lumea asta. Mă simt ca un punct invizibil cu voce de furnică aproape imperceptibilă, dar care încă... Îți mulțumesc că ai auzit-o.

Se scimbă la culoare? Și ce dacă voi continua eu, tu trebuie doar să vezi nuanța, îmi place acel albastru aruncat pe cer, pe cerul ochilor continui eu, iar punctul acela stingher nu mă îmiedică să te descopăr, chiar și în cele patru zări incolor desenate cu conturul oglinzii din vis. E versul tău lin și plin de duioșie. E versul tău plin de culoare și tristețe pe alocuri. Ești Tu!

Ochii care nu se văd... se doresc.

Felicitări!

Totul curge la fel de curat precum e umoarea apoasa... transparenta si totusi ascunde ceva... melodia e extraordinara. Mi-a placut mult textul

Toate cele bune,
Andrada

Versurile astea au o tristețe jucăușă în ele. Ritmul acela alert și ușor zeflemitor de cronică ritmată, parcă făcut să depășească prin scris impasul.

Și dacă harul furnicii este... hărnicia aceea aparent zadarnică?

eu zic sa recidivezi in a savarsi poezie... ai un simt al poeziei care imbogatit cu multe lecturi, cu siguranta va surprinde frumos... a face o poezie simpla, sa stii ca nu i la indemana oricui. incearca si vers alb si lasa cuvintele sa sune... te astept cu drag, pe la mine prin poezii si sa nu uiti sa lasi semn... succes! petru c.cretu

Mi-am permis eu să corectez. Nu de alta, dar era păcat, mi-a plăcut prozodia și nu numai.

Acum, grație celor care au lăsat aici cuvinte calde și care doar au trecut, mă simt mai buburuză, dar una smiorcăită.