abdicare

toamna

soare despletit
pe cerul plumburiu
aur in camara

reusit haiku-ul tau incoronat!... (sau descoronat?)
felicitari!
Anana

în toamnă mă bucur că am acces la cămara-ți aurită. Îmi plec coroana.

E un micropoem interesant, dar conține personificarea (soarele ațipit ) și „cad coroanele” te poate duce cu gândul și la coroane de monarhi, nu numai de copaci. Dar asta nu e o problemă.

Eu aș scrie:

Soare apunând …
Risipind coroanele
pomilor, vântul.

sau

Soare apunând –
împrăștiind frunzele
vântul de toamnă

sau

Soarele pe cer –
vântul iar împrăștie
frunze palide

Poate alți cititori au alte idei…

Spor în ceea ce intenționezi să lucrezi!

Maria

pentru popasul neobosit. Într-adevăr, totul este mai simplu, mai vizual, mai liber de persoana privitorului. Trebuie să știi să vezi.

soare risipit
în palmele frunzelor -
picură-n iarbă