Mediu
am o înălțime care sfidează și scot sunete de leoaică în călduri
tropicale sleite resemnate vii
mi-e foame de-un sânge erect cu dor de ducă
dinspre copcă spre cer
nu mai am de unde să mă inspir în respirul cuvântului mă ajuți
sunt pe cale de a pierde ultima firimitură de Da în învârtoșarea săracă a lui Nu
adică am ridicat refuzul la rang de redută de unde-mi privesc ruperile de nori
simulând manual precipitațiile
încă neînvățat cu legile căderii trupul meu ambițios se prelinge peste geamuri
făcându-ți cercuri
ai luat-o razna specialistule ai pus palma peste oraș și ai calmat lumina
cu însăși vederea ta strâmbă
m-ai ucis pe mine
pe mine făcătoarea de ploi
*
toate cheile poemelor mele fiorurilor mele
zdrăgăne la tine
sub limbă
uneori mă bei ruginindu-mi marginile a toamnă
alteori mă înghiți oprindu-ți inima a înec
de cele mai multe ori însă zbori cu gura căscată
vărsându-ți pe umerii mei
fierea
044.558
0
