Corneliu Traian Atanasiu

crengi înflorite legănîndu-și mireasama - vîntul umblă beat

plopul legănat - licărind prin evantai luceafăr stingher

Aplicînd asupra unei poezii blagiene grila sărăcăcioasă, cu rare spații de control, a cronicii monden-patriotice, I. B. reține în golurile acesteia cuvintele: sonde, bucate, țară, steaguri fluturînd

* soare printre nori fîșîitul rolelor - mugurii-nfoiați

De ce și cum “ – De ce vrei să știi tot timpul unde te afli? N-ai auzit de imaginație? – Bine jucat dar nu se prinde. Răspunse zîmbetului meu cu răceală în ochi, apoi se uită în jos. – Acum știu de

Cît mai este încă-n viață, PUR-ul n-are vreo rezervă: O să scoată-acum pe piață Pe Năstase la... conservă.

glasul mierlelor destramă-ncet negura - rouă bogată

Aureole ghicitorilor alegeți din slavă, porți ce răspund în tărîm ce nu iartă, corole cu-nsemne de zodii, de soartă, stîngaci, la un stînjen de cruda otavă.

Martin Heidegger (acest text este urmarea articolelor: Cît de des te întrebi dacă nu ești la fel de cinic ca toți ceilalți?, Cît de lesne devine rațiunea cinică , Kynismul antic. Diogene din Sinope

* singur prin nămeți - ninsoarea acoperă urmă cu urmă * viscol în valuri - noian de fulgi bezmetici speriați de faruri

\"Fetele au îndrăgit balaurul\" (Motiv de poveste) Poeții n-au rămas niciodată indiferenți la tribulațiile lui Don Juan. Viața lui li s-a părut mereu demnă de consemnat cu fastul liric de rigoare.

Lovitura soartei “Și în aceste uluitoare cinci secunde, cele mai importante din viața mea…” De obicei mîna destinului se face resimțită printr-o brutală forță de șoc, printr-o lovitură a soartei.

Chemarea destinului “Vino, de nu fluxul stelar va scade, ia-o spre răsărit spre-a ocoli sfîrșirea. Acum! Căci acul Tremură în suflet!… Nu-mpiedica potopul stelelor, nici ce va să fie.” Odată

Filosofia destinsă După război, Colegiul filosofic, inițiat de Jean Wahl la Paris, aduce un suflu nou filosofiei, cultivînd o gîndire mai puțin protocolară, “eliberată de o tradiție filosofică

Și cu statul e la fel / te căznești să-i fi fidel Cu soția-n țara asta, Totul e precum gîndești: Patria-i ca și nevasta, Asta ai, asta iubești!

* Vîntul rupe crengi - un mugur se desface sub nori scămoșați. * În bălți lucește soarele convalescent - s-a dus zăpada.

Nu sufăr de nebunie, Nici vorbă s-o dezavuez, Sînt al ei cu cununie, Zi și noapte-o savurez.

* guguștiuc la geam descîntînd puf nou de nea - altă duminică * soare prin brume - un corb calcă agale albul ne\'nceput