Corneliu Traian Atanasiu

Singurătate înseamnă s-alergi pînă se șterg ovații, urmărire, urme. Primordială clipocește sudoarea în scoica urechii. Vîntul îndeasa în nări - fulminantă pulberea sării. Ințepătoare

sub fiecare privire ca sub un nou pumnal poemul mai tresare o dată și tu, Brutus?

a ta pentru totdeauna mă făgăduiește cu fiorul morții desfrînata vînduta mea viață și-a tuturor de-ar fi să fie tandrețea mă-ndeamnă s-o cred

\"Cel care e singur în el însuși este însoțit.\"

aștept să se scurgă nisipul tristeții pin\' la ultimul fir am sa răstorn apoi clepsidra in golul disperat al săptămînii viitoare

scutură-mă vîntule mi-i bună sămînța să nască pojar