Corneliu Traian Atanasiu

Pe căciulă n-o zărea, Acu’ stă pe nas cu ea, Și se uită pe furiș Cu ochii cruciți pieziș.

Pe frunza veche Raza se-așează sfios – Doarme-un cărăbuș

(acest text este urmarea articolelor: Cît de des te întrebi dacă nu ești la fel de cinic ca toți ceilalți?, Cît de lesne devine rațiunea cinică , Kynismul antic. Diogene din Sinope , Cinismul

* mesteceni stingheri – buchet de nu-mă-uita pe banca goală * nori groși și ploaia de vară zorind spre sat – puf de păpădii * țipăt de cocori – din geană-un picur prelins pe ridul uscat

„Sărutare umbră veche!” – aceasta este reverența cu care Grigore Alexandrescu întîmpină fantoma lui Mircea la Cozia. Manualul ține să ne informeze că aici sărutare vrea să spună salutare. Adevărul

John Fowles Distilarea exigenței “Eram din nou liber, dar era o libertate nouă… într-un fel purificată.” Convertirea, indisolubil legată de conversiune, reevaluează relațiile noastre cu tot ce ne

(Am făcut considerațiile de mai jos după unul din comentariile mele la textul Ioanei: “supărarea mare este că se desolemnizează actul poetic, sacru, orfic. Că se vorbește despre cel ce \"oficia\"

A susținut, la nunta-i de argint, Că tot cu ea s-ar însura din nou, Să simtă că-i destul de pedepsit Că-ntîia oară-a fost atît de... bou.

Danei Cuvinte către patru prieteni este testamentul poetic al lui Blaga. El cheamă cititorii avizați și responsabili, pe cei aleși, putini la număr („Voi sînteți patru, nu mai mulți”), să ia în

Pe frunza veche Raza se-așează sfios – Doarme-un cărăbuș

Þine morțiș la datul lui nativ, N-ar vrea prostia să își altereze. Majoritar, trudește combativ, Vrea „diferența” să și-o... celebreze.

John Fowles Inițierea în miracol “Întărîtați de această primă crimă, monștrii nu s-au oprit aici; s-au priceput apoi să întindă trupul gol cu pîntecele pe o masă mare, să aprindă lumînări, să-i

streșini picurînd - frunziș nou sub vînt, prier în vechi mesteceni

* cer adînc răsfrînt în picurul din geană - bătrîn la soare * prin ploaie la drum cu-n castel în spinare - acasă mereu * frunziș nou sub vînt doi mesteceni în Prier

Ne e drag la toți de el că-i al nostru băiețel, - urcă ea-n pom și purceaua - poa\' să ude canapeaua!

departe-un oraș - chemarea vieții-n cîntul mierlei pe-un mormînt

Cînd se-ngroașă tare drama, Nu rămîne gură spartă, Îndrăznește epigrama, Fă din ceartă doar... o artă. Aș vrea să amorsez cu această modestă încercare o discuție pe o temă sensibilă

În numărul 3 (1482) din 22 martie 2006 al prestigioasei reviste Orizont din Timișoara, au apărut, la pagina 29 trei poeme ale Alinei Livia Lazăr. Ele se intitulează: două felii, mono și așa se

diagnosticu-i precis / după ce-a dat testul scris Nu știu cum s-a întîmplat, personajul virtual sub centură e bărbat, dar la cap e... vaginal.

ceașca aburind - verde abia înfiripat triluri ascunse

Măreția înscenării “Măcelarul a căzut în genunchi și a izbucnit în lacrimi.” În urma scenei mitologice la care asistă ca spectator, Nicholas are presimțirea asumării viitoare a unui rol în piesă.

Danei Este acreditată părerea că poezia lui Nichita Stănescu este o poezie a cunoașterii. Fără să fie incorectă, afirmația este neesențială și ne poate induce ușor în eroare. La prima vedere ea pare