Umoriștii nu se ceartă, / Își trag palme... dar cu artă

Cînd se-ngroașă tare drama,

Nu rămîne gură spartă,

Îndrăznește epigrama,

Fă din ceartă doar... o artă.

Aș vrea să amorsez cu această modestă încercare o discuție pe o temă sensibilă epigramiștilor: amoralismul epigramei.

Personal, mi se pare că decît să scrii insulte îmbîrligate și ipocrite sub formă de comentarii pseudo-freudiste, e mai cinstit și totodată mai elegant să scrii o epigramă frustă care nu mai atacă doar o persoană, ci și un personaj, nu doar un ins suspect, ci și un viciu de cele mai multe ori contagios. Nu cred în „epigramismul” amoralist cum nu cred în arta pentru artă.