Cont șters
Verificat@cont-sters-55051
mereu hîrtie igienică la baie, dar pentru ce, nici măcar nu ai
nevoie de ea ”
Leonard Ancuța, izvor de poezie, ”și pare că prinzi mereu același exemplar care te face mîndru,”
Pe textul:
„n-ai suporta să fii fericit în fiecare zi" de Leonard Ancuta
Stea!
Pe textul:
„transformarea" de Alexandra Negru
și capete atârnând în jos ... ”
Enea, ai aici un poem de o intensitate rar întâlnită!
Stea!
Pe textul:
„nu știu dacă vei citi ce scriu eu" de enea gela
îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.”
Întradevăr un poem cu multe de toate, care te poate duce de nas dar odată ce-l începi a citi e ca un ”cârlig bun” acaparează de la început până la urmă.
Pe textul:
„Întoarcerea la origini" de Stanica Ilie Viorel
:)
Pe textul:
„Redempțiunea nu-i ceva imposibil. Dar jertfa (pulii)?" de Irinel Georgescu
Recomandat:)
Pe textul:
„cântec de înspăimântat îngerul" de Ștefan Petrea
Recomandatsimt că ai fost polenizat (aici pe site )
știi tu de cine,
:)
Pe textul:
„Redempțiunea nu-i ceva imposibil. Dar jertfa (pulii)?" de Irinel Georgescu
RecomandatGabriel-Nicolae, ai un fel de-a scrie de parcă poetul nu scire, ci e o floare care o singură dorință (inconștientă) de-al face pe cititor să se-ndrăgostească,
și reușește de fiecare dată,
:)
Pe textul:
„singurătatea e ca mersul pe bicicletă" de Gabriel Nicolae Mihăilă
și cine e lumea,
o fi poețîi lumea? sau lumea poețăi?
o stea ca să fii iertat,
Amin,
:)
Pe textul:
„nici dumnezeu nu mai poate repara lumea după ce a făcut-o așa cum este" de Leonard Ancuta
n-am știut să spun nimănui
doar caut rădăcina supernovei din creier și fac bucuriei
noduri din vulturi
o poezie de sine stătătoare,
La Mulți Ani Dragă Maria!
Pe textul:
„Aniversare pe-o felie străvezie de moarte" de Maria Elena Chindea
oare nu m-ai dorit
tată, spune-mi de ce nu pot să dorm”
Stea!
Pe textul:
„***" de Irina Lazar
:)
mi-a furat ochii, ”Rubensiene gânduri rostogolind imagini”
prispa casei e cuartă, ai mai putea da cu mătura puțin și prin casă:
ochii cu ca-
-re te privesc,
poemul este însuflețit, zici că este scris de un adolescent,
:)
Pe textul:
„Poem rubensian" de Nincu Mircea
vezi, Dumnezeu îți poartă di grijî, Asta e ninunea vieții și a poizîii,
iar aiși pi site sî-ntîmplî zîlnic ninuni,
de aia venim aici ca la miere,
Pe textul:
„tot copacul a fost vlăstar" de Stanica Ilie Viorel
și unul nu poate exista fără altul,
și noi deja te-am îndrăjit așa cum ești tu sincer,
și ne te supăra, era timpul să ne luăm de tine, e plictisitor să fii doar om bun
:)
Pe textul:
„Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu
Recomandatanalfabetăăăă, dar nu și proastă, :)
da poate mă prefac p
cândam intrat pe site ”mamă ed ură treaba pe aici, hai să mă adaptez și eu cu lumea, în ce lume trăiesc?”
cred că am reușit, s
csriu iar literele își schimbă locul
,ed oar al mine sau și alții experimenetază asta ?pe site âî
Pe textul:
„Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu
RecomandatMaria, .... după lectură, nici nu mia respir
tot ce vine, simt e o stare de duh, și tăcere, tăcere, ...
Numai tu poți scii așa! Ni li zîși ca la cărț, Marii!!!
”cine dă
cine ia
jocul de-a fi
parodie sau dramă
între mine și eu ...”
Pe textul:
„Infraroșu " de Maria Elena Chindea
poemul întradevăr te afce să te simți ca la școală,
Școalrul din tine visează la poezie:d ar se lovește sau este lovit cu capul de tablă :
”De mic voiam să mă țină minte vorbele mele.”
:)
Pe textul:
„Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu
Recomandat” nu mai știu dacă viața mea este o insulă locuită sau un simptom pentru o boală incurabilă” ,
”în vis sunt mai vie ca atunci când mă trezesc și umblu printre oameni”
cu adevârat nu mai știm nici noi, ce e viața ?
dacâ te uiți în DSM american tot ce n-au înțeles ei despre suflet (pentru că l-au abandonat încă din burta mamei, iar un Suflet abandonat nu dispare pur și simlu, dinpotrivă Renaște, vine la suprafață prin diferite symptome: depresie, obesii, ... adicții, pierderea sensului de a trăi o viață plină de sens ... doar așa ne mai poate atrage atenția să știm că există în noi și că prin menirea sa este partea din noi care integrează ființa într-un tot întreg, este rădăcina ... ) toate simptomele sufletului au ajuns ”desorders” sau ” boli psihiatrice”
Aduc lumină pentru acest moment profund avut în mez de noapte!
Pe textul:
„Corpus" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat:)
ILei, ai aici două poeme,
îmi place al doilea :
acum stai și-ncolțești, lângă stejar, în amintirea din care te trezești
și crezi, și-ți spui, că omul se poate asorta cu respirația
ca să se umple cu lumea din jur;
cu apusul soarelui ca să prindă pleoapele în căderea languroasă.
își poate dezlipi țesuturile să le vopsească până devin floare de soreancă.
doar cu sinele nu se poate asorta, se împacă.
Pe textul:
„tot copacul a fost vlăstar" de Stanica Ilie Viorel
