Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cont-sters-55051

Cont șters

@cont-sters-55051

🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ Verificat
Cronologie
Cont șters
Cont șters·
”că nimic nu mai pare adevărat, ai unghiile mereu tăiate și e
mereu hîrtie igienică la baie, dar pentru ce, nici măcar nu ai
nevoie de ea ”

Leonard Ancuța, izvor de poezie, ”și pare că prinzi mereu același exemplar care te face mîndru,”

Pe textul:

n-ai suporta să fii fericit în fiecare zi" de Leonard Ancuta

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
un poem d emilioane, transmiți o stare inedită, dra și ”acest organism peticit,..”
Stea!

Pe textul:

transformarea" de Alexandra Negru

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
cândva-ntr-o peșteră un popor de lilieci cu gheare agățate de țurțuri
și capete atârnând în jos ... ”
Enea, ai aici un poem de o intensitate rar întâlnită!
Stea!

Pe textul:

nu știu dacă vei citi ce scriu eu" de enea gela

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
”dacă tot mă dospesc, tolănit și cu inima atârnată,
îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.”

Întradevăr un poem cu multe de toate, care te poate duce de nas dar odată ce-l începi a citi e ca un ”cârlig bun” acaparează de la început până la urmă.

Pe textul:

Întoarcerea la origini" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
scumpule, este interesant ce scrii aici, dar
simt că ai fost polenizat (aici pe site )
știi tu de cine,
:)

Pe textul:

Redempțiunea nu-i ceva imposibil. Dar jertfa (pulii)?" de Irinel Georgescu

Recomandat
0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
o singurătate nu singură, ci Sublim de singură, care ” se așază ca o ultimă zăpadă sub care cresc frumos oameni” , o metaforă de invidiat,

Gabriel-Nicolae, ai un fel de-a scrie de parcă poetul nu scire, ci e o floare care o singură dorință (inconștientă) de-al face pe cititor să se-ndrăgostească,
și reușește de fiecare dată,
:)

Pe textul:

singurătatea e ca mersul pe bicicletă" de Gabriel Nicolae Mihăilă

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
nu mai poate repara Dumnezeu, da de unde scule să repare, ?
și cine e lumea,
o fi poețîi lumea? sau lumea poețăi?
o stea ca să fii iertat,
Amin,
:)

Pe textul:

nici dumnezeu nu mai poate repara lumea după ce a făcut-o așa cum este" de Leonard Ancuta

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
cine sunt
n-am știut să spun nimănui
doar caut rădăcina supernovei din creier și fac bucuriei
noduri din vulturi

o poezie de sine stătătoare,

La Mulți Ani Dragă Maria!

Pe textul:

Aniversare pe-o felie străvezie de moarte" de Maria Elena Chindea

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
îmi vreau libertatea înapoi ” mamă, spune-mi de ce nu pot să dorm
oare nu m-ai dorit
tată, spune-mi de ce nu pot să dorm”
Stea!

Pe textul:

***" de Irina Lazar

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
te privesc,
:)

mi-a furat ochii, ”Rubensiene gânduri rostogolind imagini”

prispa casei e cuartă, ai mai putea da cu mătura puțin și prin casă:
ochii cu ca-
-re te privesc,

poemul este însuflețit, zici că este scris de un adolescent,
:)

Pe textul:

Poem rubensian" de Nincu Mircea

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
mă bucur că nu te-ai pierdut cu șirea , :)

vezi, Dumnezeu îți poartă di grijî, Asta e ninunea vieții și a poizîii,
iar aiși pi site sî-ntîmplî zîlnic ninuni,
de aia venim aici ca la miere,

Pe textul:

tot copacul a fost vlăstar" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
nu șterge, și nu leca ... șă știi că-n fiecare om superinteligent este și un omuleț superprostior, adică ”prostoi” adciă ”simplu”
și unul nu poate exista fără altul,
și noi deja te-am îndrăjit așa cum ești tu sincer,
și ne te supăra, era timpul să ne luăm de tine, e plictisitor să fii doar om bun
:)

Pe textul:

Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu

Recomandat
0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
ai fost poate absent pe site când s-a menționat de oamenii mari ai literaturii române că sunt analfabetă, și sincer mă mândresc cu acest titlu, zi și tu cine nu știe să fie Bun, :)

analfabetăăăă, dar nu și proastă, :)

da poate mă prefac p
cândam intrat pe site ”mamă ed ură treaba pe aici, hai să mă adaptez și eu cu lumea, în ce lume trăiesc?”
cred că am reușit, s
csriu iar literele își schimbă locul

,ed oar al mine sau și alții experimenetază asta ?pe site âî

Pe textul:

Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu

Recomandat
0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·

Maria, .... după lectură, nici nu mia respir
tot ce vine, simt e o stare de duh, și tăcere, tăcere, ...
Numai tu poți scii așa! Ni li zîși ca la cărț, Marii!!!

”cine dă
cine ia
jocul de-a fi
parodie sau dramă
între mine și eu ...”

Pe textul:

Infraroșu " de Maria Elena Chindea

0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
ideile de aici s-ar simți în largul lor mai degrabă într-un eseu,
poemul întradevăr te afce să te simți ca la școală,
Școalrul din tine visează la poezie:d ar se lovește sau este lovit cu capul de tablă :
”De mic voiam să mă țină minte vorbele mele.”
:)

Pe textul:

Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu

Recomandat
0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
ai aici un ”medium” care taie ca un cuțit până la os:
” nu mai știu dacă viața mea este o insulă locuită sau un simptom pentru o boală incurabilă” ,

”în vis sunt mai vie ca atunci când mă trezesc și umblu printre oameni”

cu adevârat nu mai știm nici noi, ce e viața ?

dacâ te uiți în DSM american tot ce n-au înțeles ei despre suflet (pentru că l-au abandonat încă din burta mamei, iar un Suflet abandonat nu dispare pur și simlu, dinpotrivă Renaște, vine la suprafață prin diferite symptome: depresie, obesii, ... adicții, pierderea sensului de a trăi o viață plină de sens ... doar așa ne mai poate atrage atenția să știm că există în noi și că prin menirea sa este partea din noi care integrează ființa într-un tot întreg, este rădăcina ... ) toate simptomele sufletului au ajuns ”desorders” sau ” boli psihiatrice”
Aduc lumină pentru acest moment profund avut în mez de noapte!


Pe textul:

Corpus" de Antonia-Luiza Zavalic

Recomandat
0 suflu
Context
Cont șters
Cont șters·
cliche, mai ales aici pe site zici că-i epidemie de metaforă cu votcă,
:)
ILei, ai aici două poeme,
îmi place al doilea :

acum stai și-ncolțești, lângă stejar, în amintirea din care te trezești
și crezi, și-ți spui, că omul se poate asorta cu respirația
ca să se umple cu lumea din jur;
cu apusul soarelui ca să prindă pleoapele în căderea languroasă.
își poate dezlipi țesuturile să le vopsească până devin floare de soreancă.

doar cu sinele nu se poate asorta, se împacă.

Pe textul:

tot copacul a fost vlăstar" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context